Premium
Marele Inchizitor, „tatăl demonic al minciunii” denunțat profetic și răspicat de Hristos, este din ce în ce mai virulent prezent printre noi.
Vocea sa, când stridentă, când gâtuită de mânie, când seducător subțire ca de sirenă, când sinistru îngroșată de ură, se aude azi apăsat și sacadat în spațiul public, mai ales în cel virtual, unde oricine are nelimitat acces.
E vocea celor ce se zvârcolesc ca niște energumeni în pestilențiale bolgii mediatice și în fața emergenței de neoprit a adevărului nud și crud despre o realitate antihristică invadatoare, genocidară, cu aer binefăcător „creștin”.
O realitate etatistă din care diavolul roșu de furie al comunismului nu a fost alungat încă și care ține prizonieri milioane de oameni sedați de minciuna mancurtizantă a propagandei politico-ideologice cu fisiune ortodoxistă. O propagandă care elimină creștinismul real, o ideologie care Îl desfigurează complet pe Hristos.
Marele Inchizitor descris magistral de Dostoievski s-a întrupat și la noi, în acest timp întunecat de spectrul hâd al unui război strigător la cer, în mici inchizitori ce acuză și deplâng viclean (exact ca „tatăl minciunii”, Satan acuzatorul) desolidarizarea salvatoare moral de perversiunea numirii răului bine și a binelui rău, în cei ce maimuțăresc patriotismul prin obscen naționalism și Ortodoxia prin ortodoxism filetist, agresiv antieuropean.
Europa autentică fiind Europa creștinismului, nu a eurasianismului doctrinar.
Acești anonimi mercenari înregimentați în serviciul cauzei pierdute a suprimării adevărului și eternizării minciunii, care pozează și postează ca vajnici apărători ai Bisericii sobornicești, pe care însă o dezonorează grav, siluind Evanghelia, acești avocați veroși ai întunericului din miezul unei ideologii care restrânge universalitatea creștinismului la provincialismul gubernial al unei lumi narcotizate cu tari mesianisme imperiale ale unei Rome de mâna a treia, o lume în care mari criminali ai istoriei sunt percepuți și zugrăviți ca sfinți, acești contestatari ai realității înseși, deși Lumina a venit în lume, ei aleg să iubească și să slujească întunericul, nu Lumina. Care, în pofida a ceea ce susținea cândva un mare scriitor subit convertit la socialism, nu vine cu necesitate de la Răsărit…
Creștinii reali cred și mărturisesc Adevărul, încercând din răsputeri să-i iubească și să-i slujească pe ceilalți, nu să-i urască și să-i omoare, acesta fiind semnul agapic al recunoașterii lor în lume, descris de Însuși Hristos, dar caricaturizat și falsificat mereu de „tatăl minciunii” și mercenarii acestuia.
Editorial semnat de Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române
