Tribunalul de arbitraj internaţional al Băncii Mondiale - ICSID (Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor referitoare la Investiţii - n. r.) a admis, parţial, argumentele localnicilor din România în opoziţie cu proiectul de exploatare auriferă de la Roşia Montană, în urma unei petiţii depusă în octombrie 2018 de mai multe organizaţii de mediu, potrivit unui comunicat al Greenpeace CEE România, transmis miercuri AGERPRES.
Potrivit sursei citate, instanţa a acceptat Petiţia amicus curiae depusă în procesul de arbitraj dintre România şi compania minieră Gabriel Resources în legătură cu proiectul minier Roşia Montană, însă a condiţionat admiterea, în sensul că a exclus toate mărturiile şi argumentele juridice din partea localnicilor din Roşia Montană şi a respins solicitarea lor de a participa la audieri.
Petiţia amicus a prezentat noi fapte cu privire la încălcările dreptului constituţional, de mediu şi ale drepturilor omului în legătură cu eforturile Gabriel Resources de a construi cea mai mare exploatare minieră în carieră deschisă din Europa şi a inclus mărturii ale proprietarilor din Roşia Montană care şi-au exprimat opoziţia faţă de proiectul minier în ultimii 15 ani şi care au avut de suferit în urma lucrărilor pregătitoare ale proiectului, inclusiv din cauza relocării involuntare.
Citește și: Codrin Ștefănescu ANUNȚĂ RĂZBUNAREA PSD după plecările la Pro România: Ne pregătim să primim între 8 şi 11 parlamentari din alte partide
"Prin excluderea mărturiilor celor direct afectaţi, tribunalul subminează grav scopul esenţial al petiţiei amicus. Pentru localnicii din Roşia Montană, această decizie le refuză efectiv accesul atât la arbitraj, cât şi la justiţie în acest proces", susţine avocatul Christian Schliemann de la ECCHR.
Greenpeace menţionează faptul că tribunalul Băncii Mondiale a decis, de asemenea, să excludă toate argumentele juridice din petiţia amicus. Astfel, forul a afirmat că organizaţiile nu au cum să aibă experienţă în dreptul investiţiilor internaţionale, subliniind că nu sunt eligibile pentru a deveni amicus curiae.
"Această abordare încurajează şi agravează dezechilibrele inerente sistemului de arbitraj şi reduce şi mai mult posibilitatea, şi aşa slabă, de a participa în numele celor afectaţi şi de a promova interesul public", declară Erika Lennon, avocat principal la CIEL.
În plus, părţile aflate în dispută, atât investitorul, cât şi statul, vor putea în continuare să nu recunoască nişte drepturi de bază, cum ar fi accesul la informaţii, refuzând accesul la documente pe baza argumentului că este vorba despre informaţii comerciale confidenţiale.
"Deşi pentru moment a fost o uşurare pentru noi să aflăm că tribunalul a fost de acord să ne accepte o parte dintre argumente, continuăm să facem presiuni pentru ca toate argumentele să fie luate în considerare şi pentru ca vocile comunităţii locale să fie respectate. Vom face eforturi în continuare să ne asigurăm că nu mai au loc abuzuri şi că drepturile comunităţilor, persoanelor şi naturii sunt respectate şi nu sunt sacrificate în numele intereselor corporaţiilor', spune Cristinel Buzatu, consilier juridic pentru Greenpeace Central and Eastern Europe.
Arbitrajul între investitori şi stat, inclus în acordurile de comerţ şi investiţii, ar putea persista în forme similare, cum ar fi sistemul tribunalelor de investiţii ("investment court system', ICS), inclusiv în acordul de liber schimb dintre Canada şi UE (CETA). Acest mecanism le permite investitorilor străini să acţioneze în judecată guvernele în tribunale speciale, în afara sistemelor juridice normale, pentru adoptarea unor legi sau luarea unor decizii considerate de natură să prejudicieze profiturile corporaţiei. Legalitatea acestui mecanism în raport cu legislaţia UE este contestată în prezent în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
"Acest caz subliniază asimetria unui sistem care lipseşte comunităţile locale de orice participare legală corespunzătoare, în schimb le oferă investitorilor drepturi suplimentare de a acţiona în judecată statul în mod unilateral. Se vede cum investitorii străini pot folosi mecanismul de soluţionare a disputelor dintre investitor şi stat pentru a submina interesul public şi a ocoli curţile de justiţie naţionale. Cu un astfel de mecanism inclus în acordul de liber schimb CETA, cazuri cum este Roşia Montană ar putea ajunge în curând să fie comune în Uniunea Europeană', afirmă Amandine Van Den Berghe, avocată la ClientEarth.
Conform Greenpeace, în contextul în care nu a reuşit să obţină autorizaţiile necesare pentru a construi exploatarea minieră de la Roşia Montană, compania Gabriel Resources încearcă să dea în judecată statul român pentru a obţine despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari, pe baza mecanismului de soluţionare a disputelor dintre investitor şi stat - ISDS - prevăzut în tratatele bilaterale de comerţ semnate de România cu Marea Britanie şi Canada.
"Dacă ar fi fost construită, exploatarea minieră ar fi distrus patru munţi şi ar fi generat o poluare potenţial devastatoare, prin utilizarea a mii de tone de cianuri în procesul de exploatare. Amintirea dezastrului de la Baia Mare din 2000 este încă vie în România; atunci, s-a rupt barajul unui iaz de la alt proiect minier de exploatare a aurului, iar apa contaminată cu cianuri a fost deversată în Dunăre şi a omorât cantităţi mari de peşte în Ungaria şi în România. Acest accident a fost considerat cel mai grav dezastru de mediu din Europa, după Cernobîl. În 2013, sute de mii de români au ieşit în stradă pentru a cere guvernului să aplice legea şi să oprească proiectul minier de la Roşia Montană. Demonstraţiile au urmat după ce Curţile de justiţie din România au declarat că autorizaţiile companiei au fost obţinute ilegal. Alte autorizaţii nu au fost obţinute niciodată, deoarece compania nu a depus toată documentaţia necesară", notează Greenpeace.
În data de 9 octombrie 2018, mai multe organizaţii componente ale Campaniei "Salvaţi Roşia Montană" anunţau că vor să intervină în procesul de arbitraj deschis de Gabriel Resources împotriva statului român. Cererea de intervenţie, formulată de organizaţiile Alburnus Maior, Greenpeace România şi CIDRM din România, cu sprijinul CIEL (Center for International Environmental Law), ClientEarth şi ECCHR (European Center for Constitutional and Human Rights) şi reţeaua MiningWatch România, a fost depusă la Tribunalul ICSID de la Washington, pe data de 2 noiembrie.
Înfăţişările pentru acest dosar sunt programate pentru decembrie 2019, tot în Washington DC, la Tribunalul Băncii Mondiale - ICSID.
Gabriel Resources a obţinut în anul 1999 o licenţă de explorare pentru proiectul minei de aur Roşia Montană, în care compania canadiană deţine o participaţie de 80,69% iar compania minieră de stat Minvest Deva deţine 19,31%.
Proiectul ar fi reprezentat cea mai mare mină de aur din Europa, iar Gabriel Resources susţine că ar fi injectat până la 24 de miliarde de dolari în economia României.
Comentează