Premium
După aproape trei ani de la incendiul izbucnit la catedrala Notre-Dame din Paris, regizorul Jean-Jacques Annaud reface firul catastrofei şi al ''cascadei de disfuncţionalităţi'' care ar fi putut compromite salvarea catedralei, într-un film epic şi ambiţios, informează AFP.
În vârstă de 78 de ani, regizorul francez, ale cărui filme ''La Victoire en chantant'' (1976) şi ''La Guerre du feu'' (1981) au fost recompensate cu Oscar, semnează prima peliculă dedicată dezastrului din 15 aprilie 2019, când Parisul a fost martorul prăbuşirii unei părţi din bijuteria de arhitectură gotică în urma unui incendiu devastator, potrivit Agerpres.
Thriller captivant şi film-catastrofă de factură hollywoodiană, pelicula (care va avea premiera în Franţa pe 16 martie) relatează de la primele momente după izbucnirea incendiului în timpul după-amiezii până la stingerea completă a focului 15 ore mai târziu, la finalul unei lupte crâncene duse de pompieri.
''Când m-am apucat de documentare după incendiu, nu-mi venea să cred că tot ceea ce descopeream era adevărat...'', a mărturisit pentru AFP Jean-Jacques Annaud, care a avut acces la informaţii din anchetă şi a intervievat principalii participanţi.
''De la început până la sfârşit a existat o cascadă de disfuncţionalităţi, întârzieri şi obstacole absolut neverosimile...'', a adăugat acest campion al cinemaului epic, care a beneficiat de consiliere tehnică şi ştiinţifică din partea brigăzii pompierilor din Paris.
O ţigară nestinsă sau un scurt-circuit
Ancheta se derulează în continuare, iar justiţia a reţinut pentru moment două piste: o ţigară aprinsă sau un scurt-circuit care ar fi putut sta la originea, accidentală, a dezastrului.
''Notre-Dame brule'' le prezintă pe amândouă: unul dintre muncitorii de pe şantierul de restaurare fumează, în ciuda interdicţiei, în apropierea ''pădurii'' de grinzi cu o vechime milenară, în timp ce porumbeii ciugulesc cablurile electrice ale clopotelor. Puţin mai departe, un sudor provoacă scântei în apropierea unei butelii cu lichid inflamabil abandonată.
''Nu fac anchetă. Nu este subiectul filmului meu. Prezint pistele aşa cum există. Am făcut o muncă jurnalistică colectând informaţii şi mărturii. M-am întâlnit cu cea mai mare parte dintre cei care au intervenit pentru stingerea incendiului'', de la generalii pompierilor din Paris sau la custodele Notre-Dame, Laurent Prades, a adăugat Jean-Jacques Annaud, care va publica jurnalul filmului la editura Gründ.
Printre ''faptele neverosimile'', cineastul, care a filmat în catedralele din Sens şi din Bourges, alături de impresionante cadre cu incendiul reconstituite în studio, evocă totodată deficienţele la verificarea alarmelor de incendiu, absenţa supravegherii video în ''pădurea'' de grinzi sau ambuteiajele pariziene care au întârziat sosirea ajutoarelor.
Fără să mai punem la socoteală mai multe Vélib, serviciul gratuit de biciclete din Paris, care au făcut pană şi care au întârziat întoarcerea precipitată a administratorului, singurul care avea asupra lui cheia care oferea acces la altarul unde se afla ''coroana de spini'', bijuteria Notre-Dame salvată în ultimul moment.
''Gardianul însărcinat să verifice prezenţa unui foc, s-a îndreptat către mansarda sacristiei, în loc de cea a navei'', a mai spus cineastul.
''Amantul''
Cu un realism impresionant, ''Notre-Dame brule'' aduce în prim-plan ''epopeea pompierilor care au luptat cu flăcările în timp ce plumbul lichid se scurgea de pe streşinile acoperişului cuprins de flăcări şi care, asemenea clopotelor lovite de apa sub presiune ridicată, produc o melodie ciudată.
''O dramă absolută'' pentru un cineast ca Jean-Jacques Annaud, care a precizat că nu este o persoană religioasă, dar are ''un mare respect pentru credinţa celorlalţi'': ''un star internaţional de o mare frumuseţe este atacat de cel mai carismatic dintre răufăcători: focul''.
''Văd Notre-Dame de la balconul locuinţei mele. Îi vorbesc deseori, îi spun 'draga mea'. O întreb 'ce mai faci azi?' Dintre toate actriţele cărora am avut şansa să le dau indicaţii regizorale, Notre-Dame, mereu la fel de frumoasă, este fără îndoială cea mai demnă, dar şi cea mai fragilă. Sunt fericit că am putut crede, pentru puţin timp, că i-am fost amant''.
