Premium
De 473 de zile continuă războiul în Ucraina... Despre război însă nu vă voi povesti astăzi. Atrocitățile și crimele comise de putiniști au fost suficient de mediatizate...
Vă promiteam câteva gânduri despre Unire și cred că se impun acum.
Mitingul din PMAN și summit-ul de la Chișinău al CPE au cam înăbușit veleitățile devenite din ce în ce mai audibile ale moldovenilor referitoare la Unire.
Cel mai surprinzător și supărător din toate câte au apărut în ultimul timp este o anumită încăpățânare de a opune două proiecte și de a le prezenta drept antagoniste: Unirea versus aderarea statului Republica Moldova la UE. Partea urâtă e că toți contribuie la instaurarea acestui discurs: unioniști înverșunați sau moderați, proeuropeni... Stranii și într-un fel curioase aceste „mișcări”...
În realitate, ambele proiecte au aceeași finalitate, chiar dacă unul e mai anevoios și mai șubred ca construcție decât celalalt. Vă aminteam săptămâna următoare de o zicală mai veche: „Occidentul ia întotdeauna decizia corectă, dar nu înainte de a testa toate deciziile greșite”.
Nu vom stărui astăzi asupra cauzelor (poate în unul din textele următoare) care fac ca proiectul aderării Republicii Moldova la UE să fie aparent privilegiat astăzi, ci vom încerca să le comparăm și să vedem care din ele este mai avantajos atât pentru UE, România, Ucraina cât și pentru Republica Moldova.
Să vedem mai întâi cam cine și ce vrea anume în această poveste:
Republica Moldova: Prosperitate și securitate. Cam atât. Mie unuia mi-ar place să mai avem și altceva decât sistem digestiv primar, poate ceva demnitate ca neam, poate ceva valori precum setea pentru libertate și valori democratice, dar... avem doar ce avem: Dumnezeu dă, da’n traistă nu pune.
Ucraina: Ei vor în UE și în NATO. Vor să-și recapete teritoriile ocupate. Vor să trăiască liber și să decidă așa cum înțeleg ei, democratic, soarta. Mai vor să aibă spatele asigurat, un stat civilizat drept vecin, de preferință și el în UE și NATO, dar nu o Transnistrie cu armată rusească.
UE: Ei nu vor nimic. Vor liniște și business as usual. Războiul din Ucraina nu le place. Putin le-a stricat monotonia și business-planurile... Asta nu se iartă. Poate greșesc. Mi-ar place să greșesc. Cu alte cuvinte, ei nu vor altceva decât „stabilitate” pe termen lung. Ar fi gata chiar să plătească pentru asta.
România: Vrea să rămână în UE și în NATO. Poate ar mai vrea ceva, dar o ține bine ascuns.
În aparență toți vor cam același lucru: pace și stabilitate în regiune. Și cum Ucraina insistă să fie în UE, a lăsa o „gaură neagră” pe hartă, nu-i iese nimănui. Și ar fi bine ca zona să fie „pacificată” și „stabilizată” durabil, nu degeaba se vorbește atâta despre ireversibilitate.
În contextul de astăzi anume această „ireversibilitate” și devine conceptul cheie. Și cine poate garanta această „ireversibilitate” referitor la Republica Moldova? Fie ea și de 10 ori membră a UE! Mai departe: cum au de gând funcționarii UE să integreze două (fiindcă în primul rând despre Ucraina vorbim și doar apoi de Republica Moldova) state? Chiar și astăzi UE este un mastodont instituțional greoi și puțin funcțional... Și care este viitorul RM în UE? Cum echilibrăm conturile? Curba demografică a studiat-o careva?...
Pe bune, dacă aș fi eu UE sau Ucraina, aș milita din răsputeri pentru ca Republica Moldova să se unească cu România (știm noi că ei pot fi foarte convingători când au nevoie).
Sunt foarte multe ițe de depănat la acest subiect, dar cum n-ai sta și cum n-ai privi, Unirea este o opțiune mult mai rațională și profitabilă pentru toate părțile implicate.
Poate în afară de una singură. Dar astăzi nu vom împinge dopul prea departe specificând.
Vitalie Vovc este originar din oraşul Bălţi. A absolvit Universitatea de Stat „Alecu Russo” în 1999. Imediat după absolvire a părăsit Republica Moldova pentru a-şi continua studiile în Bulgaria, Sofia, la Institutul Francofoniei pentru Administraţie şi Gestiune unde şi-a luat primul master în Gestiunea afacerilor. În 2001 a plecat la Paris, unde a obținut o a doua diplomă de master, la Universitatea Paris 9 Dauphine, în Ştiinţe organizaţionale, Strategie şi Politici generale. Instalat definitiv la Paris, activează actualmente în domeniul privat în calitate de consultant în organizări şi gestiune de fluxuri comerciale, angajat la o companie franceză care prestează servicii de e-marketing pentru grupuri industriale multinaţionale.
