Premium
Sub nicio formă nu aveam de gând să scriu un articol întreg despre Demos.
Plănuiam un articol comun cu o secțiune pentru MRI și una pentru Demos. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Declarația comună a USR și MRI mi-a schimbat planurile astfel încât, acuma, sunt nevoit să unific aceste două formațiuni într-un singur articol și să tratez Demos separat.
Ce este Demos?
Demos este un partid proaspăt înființat care caută să se plaseze în stânga scenei politice într-un sens pe care noi, din afară, l-am numi european. Ei poate nu ar folosi acest cuvânt deoarece, din punctul lor de vedere, ideea de stânga este mai veche decât proiectul european și, probabil, va supraviețui acestuia. Europa este trecătoare, stânga este eternă.
La nivel global Demos pare să se înscrie într-o tendință (deocamdată eșuată) de renaștere a stângii, reprezentată de Podemos, Jeremy Corbyn, Bernie Sanders sau Yanis Varoufakis.
Așa cum era de așteptat pentru o construcție politică nouă, Demos are probleme. O parte dintre probleme sunt banale pentru politica românească. Demos nu pare să aibă o definiție a succesului politic și, cu siguranță, nu are o strategie care să ducă la acest succes sau o organizație care se poate implementa o asemenea strategie. Dar, pe lângă problemele inerente începutului de drum, Demos mai are și niște probleme proprii.
Demos este un partid social democrat format din oamenii care disprețuiesc social democrația
Dacă citiți programul afișat pe situl partidului, acesta este un program social democrat rezonabil. Are alte hibe, cum ar fi atenția insuficientă acordată finanțării și folosirea superficială a unor date statistice, dar intenția sa de a se plasa pe centrul stânga este clară. Militanții partidului, cel puțin cei care pot fi identificați pe rețelele sociale, în schimb, disprețuiesc conceptul de centru și, implicit, centru stânga.
Ei sunt dintre aceia cărora li se pare important să spună socialism cu gura plină și, uneori, să spună chiar și comunism cu gura plină. Nu că ar fi insensibili sau necunoscători privind faptele comunismului real. Ci deoarece, în mintea lor, realitatea nu trebuie să influențeze o taxonomie ideologică. Sunt lucruri procesate în zone diferite ale creierului, metaforic vorbind. La fel cum noi nu legăm masajul thailandez drama recentă din Thailanda.
Filosofia lor, sau a multora dintre ei, este că centrul nu există cu adevărat. Dacă nu există centru, atunci există numai stânga și dreapta, binele și răul, lumina și întunericul. Zona de dreapta li se pare formată, în proporții aproximativ egale din hăbăuci cu care se poate conversa (condescendent) și fasciști care trebuie goniți cu huiduieli din spațiul public. Modul în care o asemenea viziune blochează accesul partidului către oricine altcineva în afară de cei care sunt deja convinși este, sper, evident.
În plus, Demos este un partid favorabil defavorizaților compus aproape exclusiv din mici burghezi. Tehnic, eticheta ar putea să pară nepotrivită deoarece, presupunem, unii dintre ei experimentează nesiguranța financiară. Dar mi se pare corectă din punct de vedere al aspirațiilor. Văzut dinafară cel puțin, idealul de viață productivă a militantului Demos nu este se infiltreze ADP (regia care curăță Bucureștiul) ca să incite la grevă. Ci să călătorească la Barcelona ca să discute despre ecologie și efectele negative ale excesului de turiști.
Construit pe această contradicție, partidul pare să disprețuiască politica de zi cu zi refuzând să se poziționeze pe temele „frivole” ale dezbaterii publice. Putem bănui, însă, că în spatele refuzului se află și teama că poziționările ar sparge partidul în două. Între Claudiu Crăciun + tehnocrații care au scris pe bucățele programul partidului pe de o parte și tinerii neliniștiți care au intrat în mișcare ca să își întărească identitatea proprie pe de altă parte. Sau o altă configurație.
Demos pe scena politică
În esență, Demos este inversul MRI. Partidul (viitor al) lui Cioloș are un concept subțire care, însă, este susținut de oameni interesanți și potențial utili. Demos are un concept solid, dar susținut de oameni prea orbiți de propriile fantasme ca să fie utili cuiva.
Pe undeva este păcat. România are nevoie de un partid favorabil celor defavorizați după cum, de altfel, are nevoie și de un partid care să susțină piața liberă.
Dar, deocamdată, n-ai cu cine... Nici una, nici cealaltă.
