Premium
Apa nu provoacă războaie, dar există deja mai multe cazuri de conflicte pentru această resursă în Orientul Mijlociu sau în Africa şi nu va trece mult timp până când se vor extinde şi către alte zone afectate de reducerea precipitaţiilor şi de temperaturile ridicate, efecte ale crizei climatice care afectează întreaga planetă, o problemă ce revine în atenţie odată cu Ziua Mondială a Apei, marcată miercuri, 22 martie, scrie agenţia EFE.
Există mai multe conflicte în jurul apei, unul din ele fiind cazul "însuşirii" de către Israel a Înălţimilor Golan, un teritoriu sirian, unde se află punctul de plecare, izvoarele unora dintre afluenţii râului Iordan, în plus faţă de valoarea strategică a acestui platou, explică Leandro del Moral Ituarte, profesor la Universitatea din Sevilla.
În opinia acestuia, războaiele vor fi pentru teritoriile unde este generată apa, întrucât apa este o resursă foarte ieftină, dar transportul ei iese în final foarte scump, spre deosebire de cazul petrolului, informează Agerpres.
Astfel, un butoi de apă brută de o mie de litri valorează o jumătate de dolar, o sticlă de plastic de apă minerală costă un dolar şi un baril de petrol (aproape 159 de litri) valorează între 50 şi 100 de dolari. Dar transportul unui metru cub de apă presupune costuri prea mari comparativ cu preţul apei in sine şi, în general, apa brută nu poate fi transportată, întrucât ar fi prea scump.
Un alt conflict pentru apă este cel de pe fluviul Nil, unde Sudanul doreşte să exploateze acest fluviu, ceea ce ar afecta Egiptul, care ar suferi consecinţele acestor acţiuni.
La fel se întâmplă cu fluviile Tigru şi Eufrat, acolo fiind un conflict între Turcia, pe teritoriul căreia sunt izvoarele, şi Siria sau Irak, unde continuă să curgă cele două cursuri de apă.
Printre alte conflicte pentru apă poate fi menţionat şi cel între Bolivia şi Chile pentru râul Silala, care a fost în final soluţionat în decembrie 2022 printr-o hotărâre a Curţii de la Haga, care a dat dreptate statului Chile asupra folosirii apei.
Totuşi, notează Moral Ituarte, există nu doar conflicte, ci şi multe tratate, şi sunt mai multe acorduri decât conflicte pentru apă. De asemenea, remarcă acelaşi interlocutor, nu vor exista războaie pentru apă, în sensul de a cuceri o ţară pentru a-i fura apa, întrucât transportul în sine al apei nu este rentabil, astfel de războaie de cucerire putând fi motivate doar de folosirea apei pe respectivul teritoriu, eventual pentru a profita de pe urma produselor fabricate cu apa de acolo.
O altă dezbatere majoră în lume pe tema apei se referă la aprovizionarea zonelor urbane, la conceptul drepturilor omului cu privire la accesul la apă şi la apărarea bunei gestiuni a serviciilor urbane de furnizare a apei.
Potrivit profesorului citat, sistemul urban de aprovizionare cu apă nu priveşte doar apa potabilă, ce reprezintă doar 2-3% din consum, ci toată industria mică şi medie conectată sistemelor urbane şi tuturor serviciilor, respectiv spitale, sistemul de învăţământ, hotelurile, restaurantele, turismul în general, care reprezintă circa 10%. Circa 95% din economie înseamnă industria şi serviciile şi toate depind de serviciile urbane de aprovizionare cu apă, care sunt aşadar prioritare în termeni de necesitate şi de economie a apei.
