Premium
Mircea Geoana putea fi reinventat doar de o infrangere catastrofala a lui Victor Ponta la prezidentialele din 2014. Imaginea caraghioasa a topaielii de-o seara cu Mihaela nu putea fi stearsa din imaginarul colectiv decat de-un ridicol mai gros si mai grav. Iar Victor Ponta, calare pe toate institutiile statului, controland televiziuni, servicii, ministere, ambasade cu vot inghesuit, melescani zaharisiti cu trabucuri groase, a reusit aceasta nebanuita performanta: sa se dovedeasca, la sfarsitul zilei, un loser oarecare. Vechilul cu jiletca, care striga la Iohannis "La mine in birou erati mai umil!" (si care acum musteste de umilinta la intalnirile de la Cotroceni) a pierdut alegerile infinit mai categoric, mai grav, mai inexplicabil decat Mircea Geoana.
Iata de ce, pentru prima data dupa cinci ani, Geoana poate deveni un jucator politic decisiv. Lucru la care - la drept vorbind - se pricepe: Geoana e cel care, in 2010, a propus si a fortat formarea USL; pe atunci, marele uselist 2.0 Victor Ponta lupta vajnic impotriva unei astfel de amestecaturi ideologice, care ar fi compromis puritatea ideatica pesedista. Privind in urma la mandatele celor doi, la perceptia externa vizand eterna "reforma interna din PSD", vom intelege - poate mirati - ca presedintia lui Mircea Goana a fost mult mai eficienta pentru partid. PSD 2009 statea mai bine in sondaje, nu era izolat pe plan international, nu era incoltit de DNA; puterea in partid era distribuita mai omogen si mai profund, nu doar unui grup de efebi aplaudaci din imediata vecinatate a sefului; partidul supravietuia solid si in Opozitie, fara sciziuni si crize - nu era dependent, ca acum, de Guvernare.
Activistii PSD inteleg asta. Din acest motiv, grupul parlamentar din jurul lui Mircea Geoana va fi unul solid si va genera acel nucleu critic capabil sa darame guvernul Ponta. Spre deosebire de Ponta si Tariceanu - ambii veniti la spartul targului la formarea USL, gandita de Geoana si Antonescu - Mircea Geoana chiar poate vorbi legitim despre social-liberalism, despre o eventuala alianta parlamentara (nu politica sau guvernamentala) de tip "a treia cale" intre social-democratii reformati si liberalism. Iar sub coordonarea sa se pot aduna, in zona de centru-stanga, grupurile parlamentare care vor pune umarul la caderea Guvernului Ponta:
- cei 11 parlamentari PPDD care - articulati de Daniel Fenechiu, Tudor Ciuhodaru si, mai nou, Liliana Minca - au ales deja sa se pozitioneze alaturi de noul PNL.
- potentialul de 20 de parlamentari PC pe care destructurarea de catre DNA a putregaiului de la Ministerul Agriculturii ii va lamuri decisiv sa militeze pentru statul de drept (sa ne amintim de stenogramele recente din noul dosar de coruptie de la Agricultura: "Cel care solicită banii este numitul Rebega Laurenţiu, parlamentar în Parlamentul European: 'O să mă sune, o să mă zăpăcească la cap...Rebega... Europarlamentar... Europarlamentarul lor... Finul lui Daniel... Finul lui Daniel Constantin". E un dosar despre care vom mai auzi).
- grupul UNPR, cel care ar da un regat pentru un serviciu de informatii.
Parlamentul reproduce, in micro, tendintele sociale. In conditiile in care cota electorala a PNL a crescut covarsitor, e firesc ca grupul parlamentar strans in jurul proiectului iohannist sa creasca si el de la o zi la alta. The trend is your friend. Iar trendul este acesta: prabusirea Guvernului Ponta. Mircea Geoana va fi un actor important al acestei evolutii - un bun gestionar de trend, in fruntea caruia s-a instalat deja.
Relegitimat de loserul radical Victor Ponta.
