Premium
Cu toată jubilația unora de a ne convinge că suntem martorii unui salt pozitiv în istoria apărării drepturilor și libertăților umane, după ce acum 1703 ani am primit – de la Sfinții Împărați Constantin și Elena – ”lecția” (Edictul) care oficializa răspândirea creștinismului în întreg Imperiul roman, astăzi ne confruntăm de fapt cu o descreștinare planetară dirijată, cu o involuție în masă, care ”calcă în picioare” demnitatea și valorile persoanei umane cuprinse în Declarația Universală a O.N.U. privind Drepturile Omului (1948). Ne putem așadar întreba: mai este deci O.N.U. un organism operațional dacă, văzând zilnic cum sunt nesocotite principiile sale fondatoare, o putere din spatele puterii ignoră dreptatea socială a popoarelor prin săvâșirea unor acte grave de desființare a drepturilor și libertăților câștigate cu sânge revoluționar?
În acest sens, al ștergerii legilor printr-un război legislativ antiuman, ilustrăm actul acesta de agresiune barbară (care erodează fundamentele libertății, dreptății și păcii ce ar trebui garantate de O.N.U. tuturor popoarelor) prin următoarele încălcări de reguli universale: intoleranța legislativă și armată față de comunitatea creștinilor este în contradicție cu ”spiritul de fraternitate” (art. 1) și cu drepturile conferite oamenilor pe criterii religioase (art. 2); legalizarea eutanasiei și avortului substituie dreptul la viață (art. 3); subjugarea modernă a popoarelor prin exercitarea de presiuni și condiționări financiare aduce atingere interzicerii tuturor formelor de sclavie (art. 4); schingiuirile din închisorile secrete sfidează interdicția torturii (art. 5); acordarea de drepturi speciale pentru minoritățile sexuale și culpabilizarea creștinilor nesocotește egalitatea tuturor în fața legii (art.7); arestarea pe bază de ”suspiciune rezonabilă” elimină prezumția de nevinovăție (art. 11); supravegherea electronică anulează intimitatea persoanei (art. 12); legile anti-familie sunt în contradicție cu prevederea conform căreia familia este definită ca fiind constituită prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie (art. 16); impunerea evoluționismului prin Rezoluția Consiliului Europei (1580/2007) și oficializarea limbajului ”corectitudinii politice” sunt o impietate adusă libertății de exprimare (art. 19) etc.
Exemplele invocate sunt desigur suficiente ca să înțelegem că omenirea însăși, cu fața întoarsă de la dreapta – credință în Dumnezeu, a ajuns într-un punct de cotitură unde, lăsându-se atît de ușor amăgită de înșelătorii noii lumi ”fascinante” a lui Antihrist, nu a știut să își folosească înțelept liberul – arbitru și nici să iubească Lumina...
