Strategia Rusiei în Siria

Rusia nu are forța economică să susțină un război în Siria. Mișcarea lui Putin e strict propagandistică. Beneficii maxime cu eforturi minime. Cîteva avioane și bombe și o victorie propagandistică de proporții.

Dacă Occidentul își va crește implicarea militară împotriva ISIS, Putin va spune că a fost inițiativa sa și că Rusia a convins comunitatea internațională să intervină. Deși Statele Unite și aliații săi din Orientul Mijlociu bombardează pozițiile ISIS de ani de zile.

Însă implicarea Rusiei cu cîteva avioane nu e un gamechanger. Militar nu are niciun impact. E o încercare propagandistică de a arăta forța Rusiei și de a-i crea imaginea de salvator al lumii.

Efectele implicării militare exclusiv aeriene sînt extrem de limitate. S-a văzut în Libia și în Siria (e o lecție pe care americanii ar fi trebuit să o învețe încă din Vietnam). Fără trupe la sol nu poți controla jocul. E nevoie de o prezență militară, economică  și culturală masivă, timp de peste zece ani, pentru a cîștiga războiul și pacea într-un stat din Orientul Mijlociu. E nevoie de sute de mii de militari, tehnică militară de miliarde, investiții economice de miliarde de dolari anual, voință, răbdare și consecvență politică, popularitate a intervenției în rîndul cetățenilor contribuabili care susțin financiar și politic războiul și ocupația de după. Și toate astea timp de cel puțin un deceniu. O singură putere mondială are resurse pentru așa ceva: Statele Unite. Rusia joacă doar propagandistic cu resursele limitate pe care le are.

Rusia lui Putin are trei obiective în Siria:

În acest moment Assad și ISIS au doi aliați împotriva opoziției siriene și kurzilor: Turcia și Rusia. Americanii și vest-europenii sînt încă confuzi și fără inițiative, cu atît mai puțin soluții. Însă singurii care au forța militară și economică să intervină cu succes în zonă sînt occidentalii.