Premium
Duminică atmosfera generată de caniculă a fost detensionată de vestitul comic al administrației publice: Primarul Capitalei – dacă îi putem spune așa – a declarat duminică, la B1, că speră ca o alianţă „de dreapta” să îl susţină la primăria Bucureştiului, peste doi ani şi câteva luni. Toți beneficiarii dușului cu apă caldă din lunea de după localele din septembrie 2020 așteaptă cu nerăbdare încă 4 ani de performanță marca PNL-USR. Trecând la lucruri serioase, un sondaj CURS de tip omnibus publicat în aceeași zi, ne arată un PSD la 37% și un PNL la 24%, consolidând perspectiva continuării actualei alianțe de guvernare și după 2024, în vreme ce populismele trimit AUR la 12%, iar USR la 7%. Este un semnal interesant din partea societății, care a resimțit prețul instabilității, având în vedere ultimii 7 ani, în care România a avut nu mai puțin de 8 premieri.
Luni au curs reacțiile de după reuniunea de la Băile Tușnad, unde premierul Ungariei a ținut un discurs cel puțin criticabil. Ca de obicei, reacția „statului eșuat” – definit ca atare de președintele dumneavoastră – a fost inexistentă, în pofida prezenței la manifestări a liderilor UDMR, membri ai coaliției de guvernare. Că statul vecin are, în virtutea istoriei, un statut privilegiat în Europa și NATO, este de înțeles. La fel cum este absolut necesar ca minoritățile de orice fel să fie respectate în România, având inclusiv dreptul la manifestări precum școala de vară amintită. Însă când de la un asemenea nivel auzi propagate teorii tangente aberațiilor de veac XIX, amintind de Gobineau și incluzând sintagme ca „rasă ungară non-mixtă”, delirul este absolut. Provocările socio-culturale ale modernității și globalizării, invocate corect și legitim de Viktor Orban, nu trebuie să caute niciodată soluții în zona intoleranței.
Marți, celălalt „edil” bucureștean al PNL-USR a anunțat că „Primăria Sectorului 1 se va constitui parte în dosar pentru recuperarea prejudiciului de 200 milioane euro - cel mai mare furt din bani publici din România”, cu referire la un dosar DNA privind salubrizarea. Nu este amuzant, oare, că după 6 ani de administrație (4 în calitate de consilier local și 2 ca primar), auto-intitulata bebelușă albă nu a aflat că această decizie – de constituire ca parte civilă într-un proces penal – aparține Consiliului local, singurul gestionar al bugetului păgubit, și nicidecum ei înseși? Profesioniștii de dreapta sunt cei mai buni! Tot marți, curajosul ministru UDMR al mediului a refuzat să califice afirmațiile lui Viktor Orban, nedorind să spună nici dacă MAE sau Cotroceniul ar trebui să emită un punct de vedere: „Nu pot să dau eu sfaturi ministrului sau președintelui, în niciun caz”. Adevărul e că titularii politicii externe a României și-au demonstrat în atâtea ocazii desăvârșirea, încât chiar nu ar putea accepta sfaturi. Trist în această oglindă este lipsa unei abordări echilibrate, de ambele părți: pe cât de exagerate sunt accentele suveraniste și anti-europene ale autocratului Orban, pe atât de slugarnice și inadecvate sunt poziționările Bucureștiului, alimentând din prostie păgubosul euroscepticism local.
Miercuri pare să fi fost ziua lansării candidaturii la prezidențiale a lui Nicolae Ciucă, prin potopul de vești bune, menite a-l valida pentru o nominalizarea în cursa pentru Cotroceni. Generalul de la Victoria ne-a anunțat că execuția bugetară la 6 luni indică un deficit bugetar de doar 1,71% din PIB, că Guvernul va investi în România, până în 2027, fonduri de coeziune în valoare de 45 de miliarde de euro. Tot după ședința de guvern s-a anunțat și creșterea pensiilor începând cu ianuarie 2023. Practic, e bine și va fi și mai bine. Eu asta înțeleg.
Joi s-a serbat Ziua Poliției de Frontieră Române, despre care înaltul demnitar, simbol al înțelepciunii, erudiției și competenței ministeriale polivalente - Lucian Bode - ne-a împărtășit cu strălucita-i măiestrie că „are o însemnătate deosebită, mai ales în contextul geopolitic regional actual, în care această structură emblematică a Ministerului Afacerilor Interne este chemată să asigure protecția și securitatea frontierelor României și ale Uniunii Europene.” Oare câte câte generații vor avea pe viitor privilegiul de a se înfrupta cu nesaț din acești picuri de înțelepciune, din aceste nestemate ale gândirii marelui bărbat de stat? Tot ieri, într-o ieșire destul de vehementă, Rectorul SNSPA a denunțat „interesele obscure” din modificările propuse legislației educației, argumentând împotriva „enormităților” propuse de solemnul agronom cotrocenist. Argumentele lui Remus Pricopie par valide, motiv pentru care stau și mă întreb dacă celebrul program „România #educată”, rod al gândirii și simțirii prezidențiale nu a fost suficient de bine expus în „dezbaterea așezată” de la BCU, în 2019, câtă vreme apare surpriza transpunerii sale în operă. În fine, din ciclul problemelor autentice, grave și momentan fără soluție, un studiu arată că DOUĂ TREIMI din copiii de la țară nu au fost la mare sau la munte și nici nu desfășoară vreo activitate educațională sau instructivă pe timpul vacanței școlare. România #normală, nu doar #educată.
Vineri dimineață, după ce și-a petrecut noaptea, alături de Primarul Băluță, verificând lucrările de la Pasajul Unirii, Prefectul Capitalei, Toni Greblă, a organizat festivitatea dedicată Zilei Imnului de Stat al României, ceremonie onorată doar de Primarii Sectoarelor 3 și 5, precum și de Viceprimarul Sectorului 4. „Oamenii noi”, sălvătoriștii PNL-USR, de pe meleagurile noastre sau de aiurea, nu au considerat că merită deranjul. Tot azi, în stilul său caracteristic, adică eficient, profund, substanțial și locvace, Klaus Iohannis a reacționat prompt, la doar o săptămână de la momentul discursului de la Tușnad, anunțând ca un redutabil polemist: „Eu cred că este nevoie de clarificări publice din partea UDMR, fiindcă la acel eveniment a fost prezentă o parte semnificativă din conducerea şi din rândul UDMR. Ei vor trebui să explice dacă au fost de acord cu conţinutul acelui discurs pe care l-au aplaudat, ceea ce ar fi extrem de complicat, sau dacă nu au înţeles despre ce se vorbeşte şi au aplaudat pur şi simplu generic personajul care a ţinut discursul.” Trebuie să admitem că ironia este bună și binevenită, încununând cei 7 ani de succese nebănuite, ce anticipează probabil următoarea sinecură, la NATO. Dar neînsemnată pe lângă adevăratul giuvaier al cogniției prezidențiale: „Pentru variantele ușoare este simplu, dar pentru variantele mai grele este complicat” a spus marele cărturar, învingându-l fără drept de apel pe Lucian Bode și făcându-l invidios pe Gigă Hagi.
CONSTATAREA SĂPTĂMÂNII Necazul cu discursul lui Viktor Orban de la Tușnad nu constă doar în memoria proaspătă a odiosului Holocaust sau a altor forme de epurare și genocid, drept pentru care sintagme privind rasa - fie și doar cu implicații culturale - ar trebui evitate. Pe lângă faptul că această abordare lovește tocmai în fundamentul civilizației și culturii occidentale, acela iudeo-creștin al libertății și toleranței, de la care Ungaria pretinde că se revendică, simptomatologia indică niște cauze mai profunde. Pe de o parte, avem opacitatea, ipocrizia, dublul standard specifice birocrației de la Bruxelles, total ignorante față de orice voce critică sau măcar problematizantă, fie ea din Răsărit sau Apus. Or, dacă analizăm calitatea și capacitățile politicienii de azi, prin comparație cu ale celor din perioada de glorie post-război sau a finalului de veac 20, rezultatul e trist. Asta în condițiile în care așteptările europenilor de azi sunt mult mai ridicate. Această sumă de discrepanțe face ca multe societăți din fostul bloc comunist, fără a înțelege beneficiile incontestabile ale existenței și funcționării UE, pornind de la climatul de pace din ultimii deja 77 de ani, trecând prin sistemele de reguli sociale și ajungând la bunăstarea vizibilă, să fie ușor fermecate de populisme simpliste, mai ales că nu primesc alternative. De aici devine mai gravă și mai tristă neputința României de a impune un minim respect pe propriul teritoriu, unde emblematica dezbatere a săptămânii a fost omagiul proletcultist menit a argumenta autopropunerea „iubitului conducător”, aflat la 15% încredere între români, la șefia NATO.
