A cui e Europa noastră?

A noastră, a cetățenilor ei, e primul răspuns la îndemână. Și pe care sunt tentați să-l ofere oamenii obișnuiți, insuficient familiarizați cu evoluția contorsiunilor actualității.

Merg la serviciu, acasă o lălăie pe net sau la televizor, beau o bere sau nu știu câte până vomită, sexul și antidepresivele le mai ușurează alienarea, sunt pe moment fericiți dacă-și cumpără o mașină ori o casă nouă. Nu-și freacă mintea cu problemele globale, au impresia că n-o să-i afecteze, că sunt într-o carapace protectoare, proiectată și susținută de bunăstare. Dar impresia e numai impresie, realitatea e fix invers.

Ei au la fel impresia că statul o să-i apere mereu dacă-și plătesc impozitele, dacă sunt cetățeni corecți, cum a făcut-o de zeci de ani. O să fie enorm de dezamăgiți când o să conștientizeze, fapt ce este deja în desfășurare, că contractul social ce a existat între cetățeni și stat este caduc, că statul nu-și mai respectă obligațiile.

Revin la întrebarea din titru: a cui e Europa noastră? Iar răspunsul meu, fără rezerve, e că Europa nu mai este a noastră, a cetățenilor, așa cum a fost, ci a devenit câmpul de manevre al multinaționalelor. Respectivele structuri economice au reușit în ultimii ani să cumpere politicieni, partide, să stabilească, prin interpuși, agenda politică a statelor, să paraziteze discursul forurilor de conducere ale U.E.

Votul a devenit irelevant într-o proporție alarmantă, dacă politicienii cu agendă globalistă lucrează după dictarea multinaționalelor, în detrimentul alegătorilor, pe care-i trădează, pretinzând pervers că-i reprezintă. Dacă scriem și trăim în România, nu înseamnă că trebuie să așteptăm de la Paris, Berlin, Roma sau Madrid rezolvarea problemelor, să somnolăm într-o poziție marginală. Când am intrat în U.E. aveam în vedere cum erau lucrurile în anii 90, nicidecum nebunia din prezent.

Suntem europeni, nu am fost acceptați în Europa, la naiba cu complexele de provinciali! Suntem o țară cu dimensiuni medii, nu un chiștoc pe hartă, e rușinos să nu ne asumăm rolul de actanți vocali. În cartea mea „Cum văd lumea” am descris mecanismele prin care globalizarea și corectitudinea politică ne-au transformat cu pași mici viețile, în așa hal că orice aberație pretinde și uneori obține statutul de normalitate.

N-o să repet și nici n-o să rezum argumentația de acolo, vă îndemn s-o citiți. Ce putem să facem ca Europa să redevină a noastră, a cetățenilor ei, implicit a cetățenilor români? Să sprijinim forțele suveraniste, cele anti-globalizare, doritoare să reformeze U.E. Iar restartarea are un prilej în alegerile europarlamentare.

un comentariu de Alexandru Petria, scriitor