Acolo, în Piaţa Universităţii, s-a născut societatea civilă românească. Acolo s-a conştientizat importanţa unei societăţi civile cu adevărat libere pentru prezentul şi viitorul unei ţări democratice. De aceea şi nu din alt motiv cei din Piaţa Universităţii au respins politizarea Pieţei, anexarea ei de către vreuna din forţele politice ale momentului.
Acolo, în Piaţa Universităţii, prin Liga Studenţilor, s-a născut adevăratul sindicalism- conştiinţa unei bresle sau a unei comunităţi de interese că doar împreună puteau obţine drepturi concrete pentru interesele acelei comunităţi.
Acolo, în Piaţa Universităţii, în zona liberă de neocomunism, s-a născut şi presa liberă. Acolo au primit ca lecţie de viaţă mulţi jurnalişti învăţătura că jurnalistul fie este "câinele de pază" al democraţiei, fie nu există.
Acolo, în Piaţa Universităţii, oamenii au învăţat prima lecţie a democraţiei liberale- nu Statul, nu Guvernul, nu partidul, ci individul, persoana umană, are valoare şi putere de decizie.
Acel moment fondator pentru România liberă şi democratică a fost supus unei campanii de injurii şi mistificări. Manifestanţii au fost făcuţi "golani", "huligani", "fascişti", "extremişti", "legionari". Fosta mass-media comunistă, trecută în subordinea regimului fesenist, a folosit toate instrumentele de influenţă şi manipulare pentru a încerca să compromită Piaţa Universităţii şi să împiedice ca mesajul Pieţei Universităţii să ajungă la urechile şi minţile românilor.
Mai grav, în zilele de 13-15 iunie 1990, Ion Iliescu şi guvernul fesenist, îmbătaţi de victoria electorală obţinută la pseudo-alegerile din Duminica Orbului, au încercat să distrugă opoziţia. Folosind instigatori din fosta securitate, forţele de miliţie, mass-media loială lor şi manipulând forţa brută a minerilor şi muncitorilor, Ion Iliescu şi guvernanţii din acel moment au regizat un masacru. S-a încercat lichidarea nu doar a societăţii civile, ci şi a partidelor istorice şi a întregii opoziţii democratice.
Dacă în acest context “golan” înseamnă să lupţi pentru o Românie liberă, democratică si fara tarele comunismului, atunci si eu mă declar un deputat “golan”.
În acele zile de infern, de 13-15 iunie, numărul celor ucişi pentru vina de a fi vrut să fie cu adevărat liberi depăşeşte cu mult cifra oficială de 6 morţi. Mărturie stă cimitirul din Străuleşti, unde au fost îngropaţi, fără nume, sutele de dispăruţi în acele zile infernale.
Aceştia alături de cei căzuţi la revoluţie sunt temelia de jerfă pe care s-a construit România liberă, România în care avem posibilitatea şi obligaţia să construim un viitor mai bun pentru copiii noştri.
http://www.dancristianpopescu.ro/content/blog/pentru-toti-golanii-sa-ne-amintim/
Comentează