Premium
Patriarhia Română a decis, la mai puțin de câteva ore de la depistarea primului caz de coronavirus pe teritoriul țării, să ia câteva măsuri fără precedent în istoria sa. Astfel, credincioșii care manifestă simptome de orice fel de gripă sunt sfătuiți să nu meargă la biserică, să evite sărutarea icoanelor din biserici și permite administrarea Sfintei Împărtășanii cu lingurițe aduse de acasă.
Desigur, așa cum este în orice decizie luată de Biserică, reacțiile sunt pro și contra. Credincioși și preoți au ales să găsească partea negativă din comunicatul emis de Biroul de Presă al Patriahiei Române, fără să încerce să caute adevărul.
Ca orice hotărâre omenească, și aceasta este supusă greșelii, dar trebuie să ne raportăm și la situația actualelor timpuri. Epidemia de coronavirus, deși nu este cea mai gravă din istorie, este una care a produs, până acum, aproape 3.000 de morți, iar hosul creat în societăți, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, pare să fie unul istoric. Un exemplu în acest sens este ceea ce s-a întâmplat înainte de confirmarea primului caz în România, când zeci de mii de oameni au luat, la propriu, cu asalt magazinele, și au golit rafturile cu produse neperisabile.
Comunicatul Patriarhiei Române este dedicat tuturor credincioșilor ortodocși, dar, mai cu seamă, celor ”slabi în credință”, pentru că Biserica are grijă de toți oamenii săi și încearcă întărirea celor care au, din diverse motive, slăbiciuni.
STIRIPESURSE.RO a stat de vorbă cu preotul Patriciu Vlaicu, conferențiar universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, doctor în Drept canonic, în încercarea de a răspunde la cât mai multe dintre întrebările credincioșilor apărute după decizia Patriarhiei.
”În situații excepționale, de urgență, Biserica nu are cum să nu ia în considerare pe toată lumea, dar mai ales pe cei slabi, indiferent că sunt ”slabi” fizic, din cauza unor boli, sau ”slabi în credință”, chiar și atunci când se îngrijorează nejustificat gândindu-se că împărtășirea cu aceeași linguriță cu alți semeni le-ar putea afecta sănătatea.
Biserica are obligația să anticipeze tulburarea care poate să apară în diverse situații, așa cum este cea actuală, cu epidemia mondială de coronavirus, nu să reacționeze doar ca pompier după ce răul e făcut.
Dacă apar episoade mai grave, noi, ca Biserică, nu putem să avem o atitudine prin care să ne blocăm asupra linguriței. Ea este doar mijlocul prin care luăm Sfânta Împărtășanie. Primirea Împărtășaniei este leacul tămăduitor.
Nu avem nici un text canonic care să introducă lingurița ca mijloc obligatoriu de împărtășire. Deși este menționată în surse istorice încă din secolul VI, ca mijloc de împărtășire în anumite regiuni, în unele altare vechi găsindu-se multe zeci de lingurițe din argint, în secolul XII, Balsamon arată că împărtășirea cu lingurița era o modalitate alături de altele, așa cum arată și canonul 101 al Sinodului V-VI ecumenic.
Biserica nu poate să nu se pregătească în fața oricărei situații. Totodată, în comunicatul Patriarhiei se precizează foarte de clar că se referă la „situații excepționale”.”, ne-a spus Patriciu Vlaicu.
Pentru că interpretările sunt de tot felul, ar fi bine să citim cu atenție comunicatul emis de Patriarhia Română și să remarcăm că decizia este una delimitată în timp, ea urmând a-și înceta efectele când situația epidemiologică o va impune.
”Împărtășirea cu o altă linguriță despre care vorbește nu poate fi înțeleasă ca fiind împărtășirea din timpul Sfintei Liturghii, ci împărtășirea din Euharistia înainte-sfințită, numită în popor „împărtășania pentru bolnavi”, care este tocmai împărtășania pentru situațiile excepționale. Nici nu s-ar putea imagina ca un preot să poată pune în sute de lingurițe Sfânta Împărtășanie la momentul specific din Sfânta Liturghie. Așadar, Biserica nu renunță la nimic, ci își păstrează nealterată canonicitatea. Pentru momente de criză, din motive practice, Biserica ar putea găsi altă formă de împărtășire, în situații de excepție, care să nu vexeze credința „tare” a unora și să nu disprețuiască „slaba credință” a altora, fără să se îndepărteze de adevărul de credință și fără să iasă din canonicitate.
În plus, referitor la sărutarea sfintelor icoane, este de datoria noastră de credincioși ca atunci când le sărutăm să o facem cu respect față de cei ce urmează după noi, din bun simț. Așa cum un om bolnav simte că nu trebuie să strănute în fața celuilalt, chiar dacă se află în biserică, în stare de rugăciune, și când cinstim icoanele prin sărutare trebuie să avem respect pentru cei ce urmează după noi. Este normal ca și cei bolnavi, dar și cei sănătoși, să fie atenți în această formă de manifestare a credinței.”, a adăugat preotul Vlaicu.
