Premium
Fostul premier Adrian Năstase intervine în dezbaterea generată de desemnarea candidatului României pentru funcţia de judecător la Tribunalul UE. Câştigătorul selecţiei organizate de Ministerul Justiţiei este Ion Gâlea, diplomat format practic de Adrian Năstase. Fostul premier aminteşte că, de-a lungul carierei sale de de profesor şi om politic, a avut numeroşi discipoli care acum sunt în funcţii importante. Scăderea calităţii resursei umane din politică este pusă de Adrian Năstase şi pe absenţa unor asemenea relaţii de tip maestru-discipol.
"Vreau să-i multumesc Ioanei Ene Dogioiu pentru un articol intitulat „Cum a ajuns protejatul lui Adrian Năstase propunerea comisiei Stelian Ion pentru Tribunalul UE…” Un articol care m-a inspirat să mă gândesc la cei 47 de ani in care am predat la diferite facultati (cu o pauză de vreo doi ani), unde am avut mii de studenti, masteranzi sau doctoranzi. M-am gandit apoi dacă in activitatea mea de la Ministerul de Externe – ca ministru -, de la Camera Deputatilor – ca presedinte -, de la Guvern – ca premier -, de la partid – ca presedinte -, am ajutat la formarea unor tineri. Dacă, in continuare, in carierele lor a contat ceea ce au aflat sau realizat impreună cu mine.
Ajung la titlul acestei postări. Putem vorbi oare, in perioada recentă, despre discipoli in viata politică si juridică românească? Ar trebui…Din păcate, sunt tot mai puternice fracturile din societatea noastră. Lipsa de continuitate, lipsa functionării unor echipe pe termen mai lung, ura chiar generează penuria actuală de elite politice, afectand si alte zone, cum ar fi cea juridică sau cea diplomatică.
Pe scurt, un discipol este o persoană care trăieste, o vreme, in preajma unui „maestru”, căpătând o anumită experientă sau invătătură. In ultimile decenii, am adus in preajma mea multi tineri. Unii dintre ei si-au continuat carierele ca diplomati, ca oameni politici, ca profesori, ca functionari. Uneori mă intâlnesc pe stradă cu persoane care imi spun, cu simpatie, „V-am fost student”. Este o satisfactie, recunosc.
In zona politică e mai complicat. La un anumit nivel, trebuie să faci unele concesii pentru a-ti continua cariera. Luati exemplul unor diplomati care au trebuit sa lucreze si cu Băsescu sau cu Iohannis, pentru a fi numiti ministri sau secretari de stat sau ambasadori. Cateva exemple dintre cei pe care i-am adus in ministerul de Externe – Bogdan Aurescu, Cristian Diaconescu, Mircea Geoană, Geoge Ciamba, Mihnea Motoc (sotul Iuliei Motoc – judecătoarea din România la CEDO), Ion Gâlea, Nineta Bărbulescu si multi altii. Nu trebuie să vorbesc eu despre ei – puteti citi singuri cv-urile lor profesionale. Pe unii dintre ei i-am luat asistenti la cursul de drept international. Altii si-au facut lucrări de doctorat cu mine.
Cred că si in zona politică, mai ales prin departamentele partidului sau la Institutul Ovidiu Sincai am ajutat la formarea unor echipe bine pregătite.
Sunt unii care mă critică – uneori pe drept, pentru greselile mele sau pentru trădările celor pe care i-am adus langă mine. Accept lucrurile astea dar continui. Săptămâna trecută, o doctorandă a mea a sustinut o teză foarte interesantă. Sper, de asemenea, ca studentii cu care am incheiat, recent, prelegerile, să fi invătat de la mine despre importanta dreptului international pentru o tară mai mică.
Vreau să cred că nu le-am creat o problemă celor pe care i-am mentionat. Si as fi putut să- i adaug pe Victor Ponta, Titus Corlătean, Cristian Jura, etc. Puteti completa si voi această listă.
Nu cred că este vorba, neapărat, de discipoli ci poate doar de unele incercări de a construi echipe.
Mă gândesc insă că Ioana Ene Dogioiu are exemple mai bune de „maestri” – Băsescu, Iohannis, Orban, Câțu, Barna, Vlad Voiculescu, Iulian Bulai, Nicusor Dan, Clotilde Armand, etc si că discipolii lor ne vor călăuzi, cu succes, spre viitor!", scrie Adrian Năstae pe blog.
