Premium
Profesorul Adrian Papahagi a vorbit despre felul în care s-a deteriorat relația sa cu Mihail Neamțu, după ce acesta din urmă și-a oficializat intrarea în Alianța pentru Unirea Românilor (AUR).
În martie și aprilie 2023, Papahagi și Neamțu au ținut ultimele lor conferințe împreună, înainte ca o discuție între cei doi să semnaleze începutul sfârșitului relației lor. Papahagi își amintește cum l-a rugat pe Neamțu să evite orice colaborare cu AUR, pe care o considera o "linie roșie morală, intelectuală, politică și strategică". În ciuda promisiunii făcute, Neamțu a început să se apropie de AUR, mințindu-l pe Papahagi cu privire la intențiile sale.
Decizia lui Neamțu de a lansa o carte sub egida AUR și retragerea sa ulterioară după ce a fost confruntat, a dezvăluit un calcul strategic ce a pus în pericol valorile și principiile comune, susține Papahagi. În plus, discuțiile despre data Paștelui au relevat divergențe în convingeri și sprijinul, sau lipsa acestuia, pentru inițiative comune, mai notează acesta.
Papahagi exprimă șocul și dezgustul provocate de transformarea lui Neamțu într-un oponent, atacându-i pe cei considerați cândva aliați. În lumina acestor evenimente, profesorul remarcă cum Neamțu a adoptat un discurs critic față de Occident și îngăduitor față de Rusia, aliniindu-se tot mai mult cu pozițiile AUR și ale liderilor săi.
Postarea lui Adrian Papahagi:
„Acum, că Mihail Neamțu și-a oficializat intrarea în AUR, pot să mărturisesc cum s-a stricat amiciția noastră.
Cu exact un an în urmă (în 31 martie și 1 aprilie 2023), am ținut ultimele conferințe împreună, la Bistrița și Piatra Neamț. Între cele două, a avut loc o discuție la care el ar fi preferat să nu particip. Își pregătea o strategie pentru a candida la Parlamentul European. L-am rugat să evite un singur lucru: colaborarea cu AUR, o linie roșie morală, intelectuală, politică și strategică pentru mine. A promis că nu va face asta. Apoi l-am lăsat să continue discuția, la care simțeam că nu sunt binevenit și am pornit înspre Piatra Neamț.
În seara în care am revenit la Cluj, după ultima conferință, cineva mi-a trimis un afiș: Mihail Neamțu lansa a doua zi o carte a lui Claudiu Târziu, la Parlament, sub egida AUR. Mă mințise cu seninătate; el își începuse deja apropierea de AUR. L-am rugat să nu se compromită, a pretextat că nu știa toate detaliile despre eveniment, și în cele din urmă s-a retras. Am înțeles instantaneu că asocierea lui cu mine era doar un paravan de onorabilitate, în spatele căruia trata cu AUR.
Peste câteva zile s-a născut (nepremeditat) discuția despre data Paștelui. Am schimbat câteva replici în scris și mi-a spus să-l scuz că nu poate sprijini poziția noastră despre unificarea datei Paștelui și că va prefera să tacă pe acel subiect. I-am răspuns că-l înțeleg; refuzaseră să semneze scrisoarea noastră către Sinod destui oameni perfect onorabili, cu care am rămas prieteni. Era de înțeles, subiectul era controversat, iar eu însumi eram cu inima îndoită, întrucât nu voiam ca gestul să fie perceput ca un atac împotriva Bisericii. Sigur, subiectul rămâne legitim și sunt convins că suntem în adevăr: cum a spus și Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol duminica trecută, sărbătorirea în duminici distincte a Învierii Unuia Domn Iisus Hristos e un scandal pentru întreaga creștinătate. Nu mai insist acum.
Nu vă ascund însă șocul și dezgustul pe care l-am trăit când fostul prieten a devenit vârf de lance al celor care ne-au sărit la beregată. Dintr-o dată, binefăcătorul său, Andrei Pleșu, cel care scrisese generos despre cărțile lui, Teodor Baconschi, sau prietenul alături de care conferențiase cu puține zile în urmă deveniseră dușmani ai ortodoxiei, "neocalendariști" care urmăreau să "eviscereze" Biserica din interior și alte grozăvii. Am înțeles imediat: Neamțu o luase deja spre AUR. Cum noi nu l-am fi sprijinit pe acest drum și nu mai puteam funcționa drept gaj de onorabilitate, deveneam utili ca țintă – la ceva tot eram buni în drumul lui spre AUR. În plus, ce putea aduce Neamțu la AUR? Doar un discus "conservator", pe care existența altor conservatori ostili AUR îl delegitima. Pragmatic, nu mai eram utili decât ca țintă a linșajului, ironiilor și calomniilor auriste.
În anul care a urmat, Neamțu a preluat tot mai mult discursul nemilos cu Occidentul și indulgent cu Putin al AUR. În zeci de ocazii, Neamțu și liderii AUR s-au afișat împreună, mai mult sau mai puțin discret.
Ieri, într-un interviu cu George Simion pe care nu doresc să-l calific, Mihail Neamțu și-a înscenat adeziunea spontană la AUR.
Atâta a durat negocierea. Atât costă promisiunea unui loc eligibil la europarlamentare (care se poate dovedi o iluzie, căci Simion e mai viclean decât Neamțu): renegarea prietenilor și a multor valori pe care le credeam comune. Nu cred că face banii, dar asta e: fiecare cu opțiunile sale.”
