Al cui este Guvernul Cioloș?

Al străzii, care l-a făcut pe Ponta plecat, dându-i șansa să spere că va reveni în 2017 în fruntea Guvernului? Nu e al străzii, strada e ceva nedefinit și se manifestă în momente cu totul deosebite. Este al PSD, partid care nu și-l asumă și care, prin liderii săi aruncă săgeți către Cioloș și miniștrii reformiști? „Tehnocrații ăia răi, vânduți, inumani” este ceea ce comunică PSD despre guvern. Este al PNL? PNL nici nu știe cum să se poziționeze față de guvernul Cioloș, deși, culmea acest guvern are destui pesediști și uneperiști și nu prea are liberali. Teoretic, ar trebui ca PNL să facă opoziție, dar, practic, lucrurile sunt mai complicate. Al lui Iohannis? Cel puțin Iohannis l-a nominalizat pe Cioloș. Dar Președintele nu manifestă un interes prea mare pentru atribuțiile executive care cad în sarcina Guvernului, sau, cel puțin, pare mulțumit cu Cioloș acolo.

M-am întrebat chiar de la începutul anului: cine va capitaliza guvernarea Cioloș? Dar înainte să trecem nițel în revistă ce/cine este Guvernul Cioloș. Pe premier îl știți, nu insist. Tip de treabă, profesionist, după un mandat bun de Comisar European salvează ziua și acceptă un mandat tehnocrat. Sau cel puțin parțial tehnocrat. Mai repede este un guvern politic, cu câțiva tehnocrați. Și voi explica de ce. (1) Păi, înainate de toate, a acceptat un mandat scurt de un an, urmând guvernării pesedisto-uneperiste. Deci a găsit administrația deja politizată până în măduva oaselor, după 3 ani de PSD și UNPR. Și nu are timp să o schimbe. Eșaloanele 2 – secretari de stat, șefi de agenții, oficii și comisii – și 3 – directori de ministere, deconcentrate etc.  – erau, și cei mai mulți dintre ei încă sunt, la locurile lor.  (2) Majoritatea PSD i l-a impus pe Dâncu vicepremier cu rolul de a inhiba orice reformă serioasă, dacă tehnocrații sar gardul. În afară de pesedistul Dâncu îl mai găsim în guvern și pe uneperistul (fără carnet de partid) Apud Tobă și pe Costescu de la transporturi (la CNADNR sunt bani mulți) și alții mai puțin cunoscuți. (3) Sentimentul meu este că Cioloș are trasate, de către PSD, niște linii roșii, de care să nu treacă. De asemenea, cred că a trecut de o parte dintre ele, provocând iritare în PSD. Dar nu fundamental.

PNL este într-o situație ciudată atunci când se raportează la Guvernul Cioloș. Peneliștii nu sunt în guvern, nu sunt în eșaloanele 2 și 3 ca pesediștii, uneperiștii și liberalii falși ai lui Tăriceanu, nu beneficiază de “binefacerile” guvernării. În același timp electoratul tradițional al PNL simpatizează guvernul Cioloș și-l simpatizează pe Cioloș. Oamenii îl văd pe Cioloș și pe cei câțiva tehnocrați onești și muncitori de lângă el, pe Pîslaru, pe Ghinea, pe Voiculescu, pe Prună, pe Drulă și încă câțiva oameni normali, guvernând normal. Adică în interesul cetățenilor, fără fițe de politician parvenit. Și le place  această jumătate de guvern mișto. Și mie îmi place. Cealaltă parte din Guvern, eșaloanele 2 și 3 nu-s vizibile. Dar sunt acolo. Trag de timp, blochează ce pot bloca, și așteaptă reîntoarcerea PSD/Ponta/Dragnea/Oprea.

Liberalii se află în situația în care nu sunt la guvernare (nici măcar parțial precum PSD) dar nici nu pot face opoziție pe față la guvernul Cioloș. Pentru că, mă repet, electoratului liberal îi este drag Cioloș. Ideea ca Cioloș și tehnocrații buni să se așeze la masa discuțiilor cu PNL de aici vine: teoretic, împart același electorat. Doar că Cioloș nu e politician (altul!) și nu vrea să-și asume drumul normal, democratic al politicii. A declarat că nu intră “într-un partid până în noiembrie” și că ce se va întâmpla după, nu știe. Și a mai zis că nu intră în partid pentru a nu avea probleme de conștiință. Probabil față de PSD/Dragnea, căruia i-a promis că nu va intra într-un partid până la alegeri.

Ar fi doar normal ca Cioloș să-și dorească să fie premier și după 2016.  E normal să-ți dorești să-ți continui proiectele începute și să arăți că poți, un an este mult prea puțin. Și probabil că simte că-l are pe Președintele Iohannis de partea lui. Cioloș pariază pe imaginea sa bună, nu face politică (!!!), el guvernează, și speră că asta îl va menține în funcție. E un pariu riscant, dar lui i se potrivește mănușă. Pentru că toate funcțiile mari pe care le-a avut în viața lui de tehnocrat au fost funcții numite, nu câștigate în bătălia politică: ministru, comisar, premier. Modelul său de succes este al omului competent care așteaptă conjunctura favorabilă și obține funcția dorită (meritat profesional, nu și politic). De ce de data asta ar fi altfel? De ce și-ar bătea capul cu politicienii? Preferă să-i lase pe alții să se lupte, el doar acceptă dacă este chemat.

Pentru mine răspunsul este simplu, nu știu și dacă pentru domnia sa. Pentru că fără sprijin politic real nu schimbi nimic fundamental. Fără sprijin politic, miniștrii tăi vor fi doar niște interimari, gata oricând să fie înlocuiți de alții. Eșaloanele 2 și 3 nu vor fi niciodată ale tale, vei fi tolerat doar atâta timp cât nu deranjezi major, cât nu treci liniile roșii semnificative. Vei face lucruri bune, vei avea și ceva rezultate, dar nu vei schimba fondul. Adevăratele schimbări în România au avut loc doar cu sprijin politic. Cu sprijin politic din sistem. Oameni buni, tehnocrați sau nu, dar bine intenționați au schimbat lucrurile în bine doar atâta timp cât au fost susținuți de politicieni sau au făcut politică. A fost situația reformelor din justiție gândite de Monica Macovei și duse la sfârșit de Cătălin Predoiu, cu sprijinul lui Traian Băsescu (indiferent de motivele lui Băsescu). A fost și situația reformelor în educație ale lui Danieil Funeriu, atâta cât au fost, până ca PSD să ordone la loc comanda. Schimbarea reală vine din sistem. Din afara lui, doar ideile bune.

Cioloș spunea că nu vrea să aibă probleme de conștiință. Îl înțeleg perfect! Problemele de conștiință sunt printre cele mai urâte lucruri care ți se pot întâmpla în viață. Pot genera chiar mici depresii, dar pot fi depășite dacă îți fixezi bine în minte motivele pentru care faci alegerile pe care le faci. Uite ceva din înțelepciunea Game of Thrones... „în viață, dacă tot ce-ți propui este să trăiești cu inima împăcată, riști să nu realizezi nimic”. Sau, cel puțin, nu mare lucru.

Cea mai proastă decizie pe care o poate lua PNL, în lipsa unei concluzii la discuția cu Cioloș, este să facă opziție la Guvernul lui. Să înceapă să-l atace. Asta ar arăta că nu ne cunoaștem elecoratul. În primul rând pentru că deja acest loc a fost ocupat cu enorm cinism de către PSD. În al doilea rând, pentru că electoratul tradițional al PNL e acum cu Cioloș (am explicat mai sus). În al treilea rând pentru că, în guvernul acesta ar putea fi alți oameni care ar fi dispuși să colaboreze cu PNL, chiar dacă Cioloș nu vrea să o facă mai repede de noiembrie. Asta este, e nasol să nu fii la putere și să nu poți face opoziție. Cea mai bună idee ar fi ca PNL să susțină exclusiv activitatea miniștrilor reformiști și activitatea lui Cioloș, atacând ministrii și eșalonul 2 format din PSD/ALDE/UNPR. Următoarea ideea bună ar fi să tolereze guvernul Cioloș până la alegeri, să-l lase în pace, să se concentreze pe PSD și pe propria construcție.