Premium
Ionuț Cojocaru este doctor în istorie. A publicat numeroase studii și volume despre istoria Turciei și a spațiului balcanic, având multiple apariții în presă pe acest subiect. El a acceptat să vorbească într-un interviu pentru STIRIPESURSE.RO despre miza alegerilor din Turcia din 14 mai, dar și posibilul lor impact asupra României.
Reporter: De ce sunt importante aceste alegeri prezidențiale și parlamentare din Turcia din 14 mai și de ce merită ele urmărite?
Ionuț Cojocaru: Alegerile din Turcia sunt cruciale pentru viitorul turcilor în primul rând. Dacă aleg să rămână într-un regim autoritar în care totul este coordonat de un președinte care și-a consolidat atât de mult autoritatea încât nimic nu mișcă fără acordul lui sau luptă să facă o schimbare cu speranța că de la alegerile din 14 mai Turcia se va întoarce către un sistem mai democratic. Sunt importante și pentru regiune deoarece Turcia se învecinează cu Siria, cu Iranul, Irak iar dincolo de Marea Neagră, cu Federația Rusă. În același timp, regimul Erdoğan s-a implicat serios în Balcani, cu precădere în Bosnia Herzegovina și Kosovo.
În plan militar, Turcia este membră NATO și în ultima vreme a investit serios în tehnica de luptă cu rezultate pe care toți le știm. În același timp, azi în NATO, Turcia nu are o politică previzibilă. Nu mai zic de cumpărarea de tehnică militară din Federația Rusă.
Ca atare, alegerile locale, parlamentare și prezidențiale sunt despre cum va alege Turcia să meargă. Dacă rămâne președintele actual, politica internă și externă este suficient de previzibilă sau dacă turcii optează pentru schimbare și păstrarea a ceea ce a rămas nealterat din reformele inițiate de Mustafa Kemal Atatürk. Practic, Turcia de azi s-a îndreptat atât de mult ca mentalitate către zona orientală încât laicismul promovat de întemeietorul Republicii pare un vis îndepărtat.
Reporter: Mai are Recep Tayyip Erdoğan șanse reale să câștige alegerile? Ce spun experții turci pe care îi citiți?
Ionuț Cojocaru: Depinde de la expert la expert. Eu cred în continuare că președintele turc are prima șansă și nu cred că va lasă alegerile să funcționeze normal. Nu-l văd acceptând un rezultat negativ pentru el. Iluzia pe care o promovează în privința democrației cred că mai prinde azi doar printre visători. Mass-media este controlată aproape în totalitate. Intelectualii puși în slujba AKP sunt promovați pe toate posturile unde se străduiesc să explice cât important este ceea ce face Erdoğan. Justiția îi este subordonată. Singurul mijloc de informare căutat de toți turcii care vor știri cât mai obiective este Twitter. Cenzura a funcționat și mai bine după protestele cunoscute ca Gezi iar retorica lui Recep Tayyip Erdoğan este foarte bine regizată. În fond el se consideră victimă. El este omul simplu care a venit și le-a readus turcilor speranțele dar i-a și îndemnat să nu uite pentru că vremea răzbunării va veni în curând. Dacă vă uitați la politica internă din Turcia o sa vedeți un președinte răzbunător, un președinte care și-a trimis opozanții în închisoare (cazul S. Demirtaș este arhicunoscut), a închis posturi radio și tv, gazete si tot ceea ce ieșea din direcția trasată.
Turcia azi are și judecători, și procurori și polițiști în închisoare. Are și profesori! După referendumul din 2010 când a înlocuit 26 de articole din Constituție printr-un singur vot și nu separat pe fiecare articol, Erdoğan a mărit numărul judecătorilor de la Curtea Constituțională de la 11 la 17 iar în celălalt for, Înaltul Consiliu al Judecătorilor și Procurorilor de la 12 la 34. Cum numirile erau politice, acesta și-a impus oamenii în aceste instituții. După ce planul său în ceea ce privește Justiția a funcționat a trecut la schimbări în mass-media.
Spre exemplu, în 2002 când AKP a venit la putere companiile pro guvern dețineau mai puțin de un sfert din canalele mass-media din Turcia. În 2011 dețineau 50% iar din 2020 cea mai mare parte a canalelor din media sunt în proprietatea unor companii pro Erdoğan.
Modalitatea de a prelua trusturile de presă a fost relativ simplă. Guvernul i-a acuzat pe proprietarii trustului X de practici ilegale, după care a transferat controlul companiei către un organism de reglementare. Acest organism de reglementare scotea vânzarea trustului la o licitație la care participa un susținător AKP care primea un credit de la o bancă de stat pentru a finaliza achiziția.
În altă ordine de idei, în Turcia de azi mass-media nu-l poate critica sau satiriza pe Erdoğan, nu poate discuta despre acuzațiile sale de corupție precum se discuta în trecut despre a altor politicieni precum Demirel, Ecevit, Özal, Yılmaz sau Çiller.
Guvernele sale au investit foarte mult în industria cinematografică. Filme și documentare despre Imperiu Otoman, despre Sultanii de altă dată și rolul lor providențial în a face o lume mai bună sunt azi vizibile și în România. Erdoğan are și film autobiographic, iar o universitate îi poartă numele. Când am mers la Istanbul pentru a-i vedea filmul într-un cinematograf, acesta rula într-o sală specială cu fotolii și nu cu scaune ca în restul sălilor. Turcia își asumă acum deschis că este continuatorul Imperiului Otoman și se simte obligată să readucă influența acestuia în zona de influență controlată în trecut.
Ca o concluzie, Erdoğan este Statul.
Reporter: Cât de mult a schimbat cutremurul cursul alegerilor din Turcia?
Ionuț Cojocaru: Foarte mult. Practic a readus speranța turcilor care vor să nu mai audă de Erdoğan. Înaintea cutremurelor, președintele turc a anunțat data alegerilor într-o zi de 14 mai. Nu este o dată întâmplătoare, ci una care aduce aminte de Adnan Menderes. Aflat în fruntea partidului democrat, acesta a câștigat primele alegeri libere din Turcia într-o zi de 14 mai 1950. Lovitura de stat din 1960 l-a înlăturat de la putere, fiind ucis. Mai târziu acesta a fost reevaluat și azi este prezentat ca un lider care a condus bine Turcia. Sloganul lui de la acea vreme era simplu: Destul! Cuvântul aparține națiunii! La aceste alegeri, Erdoğan îi va copia sloganul, iar data de 14 deja a ales-o. Nu este prima dată când Erdoğan copiază.
În fond el nu a contribuit niciodată cu o idee proprie ci tot timpul a copiat ceea ce i s-a potrivit necesar în planul său politic. Rațiunea sa este simplă: noi nu suntem europeni. Trecutul nostru este plin de lupte împotriva lor. Noi suntem musulmani deci locul nostru nu este într-o cultură și civilizație cu care nu avem nimic în comun. Realistic vorbind, are dreptate.
Faptul că în Constituția Turciei este un articol în care limitează mandatele de președinte la două, acesta argumentează ca actualul mandat nu este dus la capăt pentru că alegerile sunt în luna Mai și nu în vară. Pe această logică mai cere un mandat, ultimul, așa cum a promis și în 2019 că actualul mandat va fi ultimul.
În fond, despre ce democrație putem vorbi când acesta conduce Turcia de peste 20 de ani?
Acest cutremur este șansa celor șase partide din opoziție și a celor care s-au săturat de regimul președintelui turc. A celor care au ce spune și nu pot spune, a celor care-și doresc să trăiască într-o țară în care tensiunea să nu mai fie la cote ridicate. A celor care nu se simt vânați de mentalitatea islamistă a Guvernului, a celor care pot participa la licitații în care religia să nu fie factorul de departajare, a celor care tind după drepturile și valorile universale. A celor care să nu le fie frică de închisoare deoarece statul a stabilit cine este și cine nu este terorist. A celor care-și doresc să trăiască cu impresia că răspund în fața justiției pentru propria lor persoană și nu după faptul că au cont la o anumită bancă sau că lucrează într-o anumită instituție.
Faptul că președintele a reacționat târziu după cutremur, că oamenii au observat cum a construit acesta, fără a respecta condițiile în privința cutremurelor (zona fiind seismică) și mai ales că a amenințat în prima sa declarație mass-media pe cei care-l vor critica pare să fi fost suficient pentru cei care erau indeciși.
Reporter: Cum pare până acum: cutremurul reprezintă un colac de salvare pentru Erdoğan sau ultima lui carte în politica?
Ionuț Cojocaru: În mod normal, crizele l-au ajutat pe Erdoğan. A știut să le fructifice și să le stăpânească. Doar că Turcia este un stat atipic. Oamenii de pe lângă Erdoğan au rude, familii, prieteni care au murit în acest cutremur. Inflația este mare iar viața este din ce în ce mai grea în Turcia. Turcii știu că de liderul de azi depinde viitorul lor. Depinde și de curajul lor de a schimba sau nu ceva în viața lor. Știu că este răzbunător și nu iartă. Eu cred că el nu va pleca de bunăvoie de la putere. Nu-l văd acceptând ideea de a pierde.
În primele ore de la cutremur când furia oamenilor era la apogeu, acesta a închis Twitter-ul, ceea ce a sporit și mai mult nemulțumirile oamenilor.
Reporter: A existat un moment rar: Erdoğan a fost huiduit la un meci de fotbal; cât de dese sunt astfel de momente în Turcia?
Ionuț Cojocaru: Au început să fie mai dese. De fapt când suporterii celei mai populare echipe de fotbal din Turcia îți cer să te duci, cu siguranță te pun pe gânduri. Partenerul său de coaliție, președintele MHP, Devlet Bahçeli chiar a cerut să nu mai fie dați la TV dacă se mai implică în politică ca și cum suporterul de fotbal care merge la fotbal are dreptul să aibă doar păreri despre fotbal. Știu că următorul meci jucat la Kayseri, galeriei nu i s-a mai permis să meargă. Este ceva tipic ca atunci când lucrurile nu merg cum își dorește să le închidă.
Reporter: Recep Tayyip Erdoğan a făcut ceva rar în politică: și-a cerut „iertare” în fața populației după intervenția haotică a autorităților la cutremur. Cum e văzut gestul său în Turcia, mai ales că și-a format imaginea unui politician autoritar?
Ionuț Cojocaru: Doar naivii cred că este un democrat. Cei care îi urmăresc activitatea știu că sunt sute de exemple în care acesta a demonstrat că nu are nicio tangență cu democrația. El este un lider care apare cel puțin 300 de zile pe an cu declarații. De la conferințe despre Cosmos la valori „democratice” până la ce conduită morală este demnă de valorile turcești sau ce trebuie să facă turcii pentru a le fi mai bine. Ce artă, literatură sau poezii sunt indicate pentru ei. Acesta este deja foarte bine întipărit în mentalul turcilor.
Conferințele sale sunt citite de pe prompter și nu de puține ori s-a blocat când prompterul s-a blocat și el. Din ce știu eu, dacă nu mă înșel, acesta și-a cerut iertare de două ori: prima dată lui Vladimir Putin după doborârea avionului rusesc și acum. Cum în mentalul liderului, conducătorului turc nu există ideea de scuze, acum le-a folosit deoarece știa că sunt salvatoare. Prima dată i-a ieșit.
Reporter: Ce ar însemna pentru Turcia o nouă alegere a lui Erdoğan? Dar în relațiile Turciei cu România?
Ionuț Cojocaru: Pentru Turcia, alegerea lui Erdoğan ar însemna consolidarea regimului său și probabil crearea unei dinastii precum cea din Azerbaijan de exemplu. Cei care azi îl mai critică pe Twitter probabil vor fi arestați sau izolați prin lume precum mulți dintre colegii lor. Mulți jurnaliști au fost dați afară, mulți trăiesc în exil. Cu toate acestea, președintele turc se bucură de simpatie în Europa, chiar și în România.
Relațiile Turciei cu România sunt practic relațiile Turciei cu România. Nu relațiile turco-române. Investițiile turce sunt în România la un nivel foarte bun. Practic, Turcia este principalul investitor în România din afara U.E. Undeva spre 10 miliarde de $.
Aș putea spune că turcii investesc în România iar românii investesc în Turcia prin vacanțe.
Chiar dacă la nivel cultural stăm bine ca relații cu Turcia, atât ambasada României cât și Institutul Cultural Român de la Istanbul sunt funcționale atât încât să nu spunem că nu există. Selecția precară a celor care reprezintă România în Turcia, lipsa de interes de la centrul politicii externe ne-au transformat într-o țară de pluton în Turcia. În fond, miniștrii din cabinetul Ciucă când s-au întâlnit cu președintele Erdoğan (Grindeanu și Popescu) erau mai bucuroși că acesta i-a primit decât că au realizat ceva concret la acea întâlnire. Istoric, avem cele mai vechi relații cu Imperiul Otoman. Cu oamenii potriviți, relațiile culturale și educaționale s-ar dezvolta firesc.
Reporter: Kemal Kılıçdaroğlu este candidatul unic al opoziției din Turcia împotriva lui Recep Erdoğan. Care sunt principalele sale avantaje și dezavantaje în lupta pentru conducerea statului turc? Are el relații/referiri la România? Ce ar însemna alegerea lui în Turcia în relația cu România?
Ionuț Cojocaru: Grupul Socialiștilor Europeni a declarat că-l susțin pe Kemal Kılıçdaroğlu la alegerile prezidențiale. Nu sunt convins că și PSD. Relațiile lui Victor Ponta cu Recept Tayyip Erdoğan sunt cunoscute, iar zâmbetul lui Sorin Grindeanu de la întâlnirea cu Erdoğan mă fac să cred că socialiștii turci nu au nicio comunicare cu cei români.
Kemal Kılıçdaroğlu are 75 de ani, este economist, iar din 2010 conduce partidul CHP, partid înființat de către Mustafa Kemal Atatürk. Partidul său a pierdut toate bătăliile politice cu Erdoğan de când acesta a venit la conducere, dar cred că trebuie să ținem cont și de contextul în care le-a pierdut. Sub aspectul unor alegerii planează multe suspiciuni. Dacă vreți, precum victoria lui M. Geoană cu T. Băsescu. Dacă am explicat că președintele actual al Turciei este autoritar și nu dă doi bani pe drepturile și libertățile omului, acesta a schimbat mult Turcia de la venirea sa. A construit mult (clădiri, aeroporturi, metrou, poduri, tunele, viaducte, moschei, peste 10 000, dintre care cea mai mare care-i va purta numele neoficial, în Istanbul etc) a reușit să introducă Turcia în G20, acum a ieșit din grup, iar PIB ul Turciei cu tot cu inflația galopantă este mult mai mare ca de exemplu al unui grup de state din Europa de Est.
Ca avantaje, Kemal Kılıçdaroğlu se bucură de faptul că nu a mai fost la conducere. Cu toate că a fost președintele partidului până acum nu a candidat el împotriva lui Erdoğan. Aș spune că la vârsta sa nu mai are acel instinct de teribilist, ci mai multă maturitate și stăpânire de sine. Ca dezavantaj aș enumera mass-media care împreună cu armata de troli a AKP îi construiesc o imagine de susținător a grupurilor LGBTQ, a faptului că schimbă toate avantajele obținute de către actualul președinte etc.
În relația cu România cred că ar trebui ca schimbarea să înceapă de la noi. România se bucură de o imagine pozitivă în Turcia, dar din păcate discretă. Spre exemplu, România ar putea aduce mai mulți studenți turci, ar putea dezvolta schimburile culturale. Turcia are două instituții în România care promovează cultura turcă și o fac într-un ritm bun; în schimb, dacă mă întrebați ce face ICR în Turcia, nu știu să vă răspund.
Reporter: Kemal Kılıçdaroğlu e descris în unele analize drept un tip fără carismă, șters. În privința carismei, cine e mai avantajat? Erdoğan sau Kılıçdaroğlu?
Ionuț Cojocaru: Erdoğan este avantajat clar. Dar diferența dintre ei este colosală. Președintele actual este cel care a schimbat mult Turcia și a scos-o treptat din zona sa de a gravita în jurul Europei și a dus-o către Orient, atât ca mentalitate, cât și ca valori. Kemal Kılıçdaroğlu este reprezentantul unui partid laic, susținător al valorilor universale, al unui sistem democratic și a tot ce reprezintă acesta. În momentul acesta sunt multe decizii CEDO pe care Turcia nu le ia în considerare spre exemplu. Acesta a declarat că printre primele sale decizii va fi să respecte aceste decizii. Mai mult, a zis că va merge la Bruxelles pentru a demara procesul de integrare europeană.
Reporter: 2023 nu e un an oarecare în Turcia: se împlinesc 100 de ani de când a fost proclamată Republica Turcă. Cum credeți că ar fi votat Mustafa Kemal Atatürk la aceste alegeri? Pe cine?
Ionuț Cojocaru: Din păcate pentru turci, Centenarul lor va fi umbrit de acest cutremur devastator. Zecile de mii de morți, faptul că cei care au scăpat din acest cutremur se văd nevoiți să stea prin corturi sau să plece la rude în alte zone schimbă prioritățile oamenilor. Alegerile sunt și ele un factor care vor muta atenția de la importanța Centenarului, iar politica promovată de președintele Erdoğan care conduce o Republică construită de Mustafa Kemal Atatürk este în contrast cu valorile care au fost stabilite de primul președinte.
Mustafa Kemal Atatürk nu ar putea vota cu Recep Tayyip Erdoğan, deoarece el reprezintă ideile și mentalitatea cu care s-a luptat în procesul său de a construi o țară nouă. Practic, în Turcia sunt două bazine electorale, unul adeptul valorilor islamice conservatoare și celălalt al laicismului. Ambele sunt aproximativ egale ca intenție de vot, iar cei care câștigă cei aproximativ 10% sunt câștigătorii.
Reporter: Chiar înainte de cutremur administrația Erdoğan se confrunta deja cu două probleme majore: inflația galopantă, dar și numărul mare de ruși care s-au stabilit în Turcia după războiul din Ucraina. Care mai este acum relevanța acestor teme în campanie?
Ionuț Cojocaru: Problemele cotidiene sunt cu mult mai importante pentru turci. Desigur, inflația este un factor stresant, dar lupta pentru supraviețuire și pentru o speranță de viață mai bună constituie un factor important. În mentalul turcului, inflația nu reprezintă de exemplu același lucru precum în mentalul unui european, deoarece turcul este obișnuit cu acest gen de inflație. Faptul că Turcia a adoptat o poziție de neutralitate în războiul din Ucraina nu reprezintă un impas.
Reporter: Cum este văzut Erdoğan în Turcia din perspectiva „baletului” pe care îl practică în privința războiului din Ucraina, el având relații bune atât cu Rusia, cât și cu Ucraina?
Ionuț Cojocaru: În această privință, Erdoğan este văzut ca un abil actor politic. Interesele Turciei sunt reprezentate bine prin faptul că Ankara nu a ales o tabără: ba mai mult a încercat să medieze conflictul dintre cele două state. De cealaltă parte, relațiile diplomatice și economice dintre Turcia și Federația Rusă sunt foarte intense, investițiile Moscovei în Turcia sunt importante, iar turiștii ruși dacă ar fi privați să vină în Turcia ar însemna o pierde mare economică pentru Ankara. Astfel, Turcia a ales conform propriului ei interes chiar dacă au existat presiuni asupra ei.
Reporter: Recep Erdoğan a supraviețuit numeroaselor scandaluri din Turcia, a câștigat atâtea alegeri și a trecut și chiar și peste o tentativă de lovitură de stat. Pot fi considerate aceste alegeri ultimul său test politic, având în vedere că se află de 20 de ani la putere?
Ionuț Cojocaru: Istoria ne demonstrează că orice lider este trecător. Unii rămân în istorie pozitiv, alții negativ. Unii precum în SUA sau în regimurile occidentale conduc statul un mandat, maxim două, iar alții caută soluții de a schimba constituțiile pentru a se menține la putere considerându-se providențiali. Este drept că sunt unii lideri care își găsesc adepți chiar dacă faptele sunt evidente.
Erdoğan este cel mai reprezentativ conducător al Turciei din perioada Republicii. L-a depășit ca număr de ani chiar și pe Atatürk. Fiind animat de fanatismul religios, acesta, pe baza unui plan a subminat treptat valorile laicismului și a dus Turcia către valorile promovate în Imperiul Otoman. Obligativitatea studierii religiei islamice în școli chiar și pentru cei care nu sunt musulmani, transformarea Sfintei Sofia în moschee chiar dacă nu are nicio importanță din punct de vedere al semnificației islamului, pregătirea unei generații gata de luptă dacă liderul o cere au transformat Turcia în ultimii ani.
După tentativa de lovitură de stat din 2016, acesta a declarat că acestea i s-au potrivit ca o mănușă. A putut instaura starea de urgență, a putut scăpa de liderii incomozi și a putut face schimbările necesare. A pregătit Turcia pentru un viitor luminos, desigur sub coordonarea sa.
Acest cutremur pare că i-a stricat strategia. Dacă la aceste alegeri se va păstra în funcția de președinte pentru a treia oară cu toate că în Constituție are dreptul la doar două mandate cu siguranță va rămâne la conducerea Turciei atât cât va trăi.
Interviu realizat de Mihai CISTELICAN.
14 martie 2023.
