Premium
Ce să vezi, cu noi reprezentanţi în Parlament (USR), slugile lui Soros scot căpuţul la lumină.
Dar, ce zic eu căpuţ. E ditamai căpoiul, sau cel puţin aşa se vede pe sticlă. E căpoiul Alinei Mungiu Pippidi, port-drapel sorosist paraşutat aici să ne facă nouă morală de import. Bila de înţelepciune se înneacă iar cu subsemnatul. Ba chiar de vreo două ori în două articole distincte. Peia în sus, Peia în jos. Nu mai au loc sorosiştii de amărâtul de Peia. Dar e de bine, au identifificat şi ei un român şi, gata, şo pe el. Ce pot să fac, dacă am ajuns pe lista scurtă a lui Soros aia e, trebuie să îmi asum rolul. Cât o să dea Pippidi cu caroaie în mine? La dimensiunile dânsei, în trei-patru aruncări i se umflă eşarfa şi pleacă să măture prin România Curată, loc care cât de curând va arăta ca în „Marile Speranţe” din lipsă de indivizi gata să-şi vândă sufletul pe un quarter de argint.
Totuşi, am remarcat în scriitura dânsei despre oamenii răi care nu vor să-i dea Ţara cadou lui Soros, şi o oarecare doză de relaxare. Bănuiesc că, după ce a văzut că nu am candidat la parlamentare a avut primul orgasm intelectualo-politic din viaţa ei. Şi probabil şi ultimul. Ei bine, sunt nevoit să-i stric momentul de autosatisfacţie.
Nu am candidat nici la Cameră, nici la Senat pentru că m-am hotârăt să mă iau de piept cu scursurile sorosiste şi asta se poate face numai în locul unde buruiana-balaur a prins cele mai adânci rădăcini, adică în societatea civilă, printre ONG-urile otrăvite plantate de Soros aici, la noi.
Aşa că bucuria puternic viscerală a Alinuţei, scuze, Alinoiului, fu şi trecu în van. Îi stăteam în coaste ca deputat, să vedeţi ce o să mai icnească de acum, când voi fi, ca şi dânsa, un simplu cetăţean. Eu, cetăţean român, dânsa un ’telectual deja vândut şi imposibil de spălat de putoarea bancnotelor lui Soros. Nu ştiu dacă madama pricepe: s-a terminat cu politeţea şi cu condescendenţa. Mă scuipi, te scuip. Mă muşti, te muşc. Cât să mai tropăiţi pe sufeletele noastre, găinarilor?
Eu nu pricep nici în ruptul capului ce mai speră legume ca Pippidi? Sunteţi etichetaţi, mai tot românul ştie acum ce hram purtaţi şi din blidele cui mâncaţi şi de ce vă stă românul în gât. Sunteţi la un pas de a deveni ceea ce meritaţi nişte relicve moarte pe altarul lui Soros. Ce mai puteţi face, voi o armată de figuri uzate în exerciţii de bla-bla-uri lipsite, nu de valoare, ci de-a dreptul de orice valori? Bolovani, piedici rugoase în drumul corect al României, butii pline de venin legate direct la butelcile de transfuzii cu parale ale aceluiaşi Soros! Vă agitaţi inutil şi cât de curând veţi rămâne numai nişte amintiri greţoase în minţile românilor. Ceea ce meritaţi din plin: un neant pe măsura otrăvii care aţi aruncat-o pentru o leţcaie-două. Nu puteţi câştiga acest război, de ce nu vă târâţi înapoi în ceaţa hrubelor de unde v-aţi iţit, fantasmagoriilor?
Şi închei: Adieu, madame, clipa vă refuză, şi nimeni din România nu mai are nevoie de voi!
Ninel PEIA
Deputat român
