Deși reprezentanții ANAF cunosc, cel mult, legea lor de funcționare, Statul are pretenția ca oamenii de afacere români să fie la curent cu legislația din toate domeniile: fiscal, juridic, mediu, muncă etc. În concepția ”organelor de control”, toți contribuabilii trebuie să fie niște „juriști ambulanți”.
Având convingerea că rolul Statului este să-i servească pe cetățeni, nu să-i hărțuiască și să-i biciuiască, am depus în Parlament un proiect de modificare a Codului fiscal, prin care vreau să forțez ANAF să nu intre cu bocancii în afacerile românilor. Inspectorii fiscali vin în control și îți dau două, trei zile să intri în legalitate. Dacă nu îți trântesc amenda pe loc. Codul fiscal prevede că documentele trebuie prezentate „într-un termen rezonabil”. Asta poate să însemne o oră sau dacă inspectorul este într-o pasă bună, s-a înțeles bine cu soția, poate fi o zi. Am modificat patru articole, pentru a impune ca acest termen să fie de 30 de zile.
Așa am înțeles eu să-i protejez pe români, reglementând și minimalizând asaltul statului asupra lor. De altfel, consider că aceasta ar trebui să fie filosofia oricărei guvernări și, cu siguranță, aceasta va fi filosofia mea dacă voi ajunge prim-ministru: ”statul și administrația servesc cetățeanul”.
Împreună cu colegii din Partidul Ecologist Român ne-am asumat să protejăm România. Ne dorim o Românie puternică, o Românie pe picioarele ei, care să nu stea cu mâna întinsă la Comisia Europeană, la FMI, la ruși. O țară care nu poate fi cumpărată. Ca acest lucru să fie posibil, ca România să fie stabilă din punct de vedere economic și să atingă un grad înalt de dezvoltare, trebuie să protejăm clasa de mijloc și, în aceleași timp, să-i protejăm pe oamenii de afaceri români.
Dacă oamenii de afaceri (cei care muncesc, nu miliardarii de carton făcuți din tunuri cu statul) și sectorul de servicii românesc sunt puternice, nu ne poate dărâma nimeni. Nu ne poate cumpăra nimeni. Nu ne cumpără nici rușii, nici francezii.
Din păcate, însă, de la Revoluție încoace s-a creat acest mit al investitorului străin care vine să ne salveze. Asta în timp ce românii care au pus pe picioare o afacere, au creat locuri de muncă, au plătit taxe și impozite, au fost considerați o vacă de muls.
Asta a fost filosofia guvernelor de până acum: noi luăm șpagă de la investitorii străini ca să le dăm afaceri la cheie pe bani puțini și pentru campania electorală luăm bani de la segmentul român de afaceri ca să-i omenim pe cei care stau la birt și trăiesc din ajutoare sociale. Pentru ca premierii care au trecut pe la Palatul Victoria în ultimii 16 ani să aibă bani pentru pomeni și investiții făcute pe șpagă, instituțiile de control ale statului au fost transformate în zapcii.
E momentul să punem Statul în slujba cetățenilor! E vremea ca România să fie a românilor!
LEGE
pentru modificarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic – Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.547 din 23 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 6 alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(3) Ori de câte ori organul fiscal trebuie să stabilească un termen pentru exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii de către contribuabil/plătitor, acesta trebuie să fie rezonabil, dar nu mai mic de 30 de zile lucrătoare, pentru a da posibilitatea contribuabilului/plătitorului să îşi exercite dreptul sau să îşi îndeplinească obligaţia. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului fiscal.”
2 . Articolul 9 alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: :
“(1) Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului, un termen de 30 de zile lucrătoare, în care își poate exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.”
3. Articolul 64 alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(2) Organul fiscal poate solicita ca, în temen de 30 de zile lucrătoare, să i se pună la dispoziţie înscrisurile prevăzute la alin. (1), la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.”
4. Articolul 73 alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“(1) Contribuabilul/Plătitorul are sarcina de a dovedi, în termen de 30 de zile lucrătoare, actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal.”
Comentează