Tinerii morți la clubul Colectiv nu s-au jertfit, cum am citit până la sațietate pe net. Jertfirea presupune existența unui ideal. Pe drept cuvânt, de jertfă se cuvine să vorbim doar în cazul celor care au reintrat în clădirea cuprinsă de flăcări, ca să-și salveze prietenii care ardeau de vii. Restul victimelor au murit din cauza corupției, în țara unde regula-i ”e bine și așa”.
În fața tragediei, cuvintele-s calpe, neîndestulătoare, durerea și suferința sunt necuantificabile. Isteriile verbale, nimerite ca supape momentane de detensionare, în perioada următoare nu duc la nimic. Ce s-ar întâmpla dacă chirurgul s-ar impregna de drama fiecărui pacient și n-ar aplica strict procedurile operatorii, copleșit de lacrimi? Dar pilotul avionului, căruia i-a cedat nu știu ce la aparataje, să înceapă să se agite haotic, transmitând aceeași stare pasagerilor, înainte de-a încerca să găsească, cu sânge rece, o ieșire din situație, cumva să ducă oamenii în siguranță la sol?
Dacă nu învătăm nimic de pe urma sinistrului, e ca și cum am călca cu picioarele pe mormintele tinerilor de la clubul Colectiv. Iar nenorocirea o să ne găsească și altădată, negreșit, sub o altă formă.
Pe scurt și la esență, cred că învățătura fundamentală e să nu mai acceptăm starea lui ”e bine și așa”, cernoziom al corupției, care parcă este înscrisă în ADN-ul poporului. De la mecanicul auto care dă cu ciocanul într-un motor, când ar trebui să facă reglaje fine, până la politicienii care ar susține orice, dar absolut orice!, cu ochiul pe sondaje, numai să placă alegătorilor. România lui ”e bine și așa” ucide sigur și în chinuri groaznice.
Comentează