Premium
Austria – calul troian al Rusiei în Europa? Relațiile Vienei cu Moscova
Istoria Austriei de la prăbușirea imperiului Habsburgic, în 1918, a arătat ceva: țara are nevoie de supraveghere externă! Lăsați pe cont propriu, cele mai rele instincte ale austriecilor se manifestă într-un mod cel puțin ciudat, transmite POLITICO într-o analiză, în care prezintă conexiunile și relațiile - inclusiv istorice - ale Austriei cu Federația Rusă. Analiza poate da un răspuns și României pentru refuzul Vienei de a accepta țara noastră în spațiul Schengen, însă vine și cu o perspectivă destul de îngrijorătoare în privința alegerilor de anul următor.
Nu trebuie să ne uităm mai departe de 1938 pentru a înțelege implicațiile și atitudinea austricilor sau statului austriac. Iată câteva exemple:
- sprijinul entuziast al alegătorilor austrieci pentru fostul secretar general al Națiunilor Unite, Kurt Waldheim, ca președinte în 1986, în ciuda dovezilor credibile că acesta a mințit în legătură cu serviciul său de informații în timpul războiului ca ofițer de informații pentru naziști;
- tergiversarea statului în ceea ce privește plata despăgubirilor pentru muncitorii sclavi folosiți de companiile austriece în timpul războiului;
- rezistența de a returna opere de artă valoroase jefuite de la evrei de către naziști proprietarilor lor de drept.
Neutralitatea Austriei
Nu că austriecii învață din greșelile lor. Până în ziua de azi, austriecii ascultă rareori de „îngerii buni” din natura lor, cu excepția cazului în care „lumea exterioară îi obligă”, fie prin rușine, fie prin forță brută, arată analiza. Un element cheie al acestei atitudini a fost neutralitatea țării, impusă în 1955 de Uniunea Sovietică ca o condiție pentru a pune capăt ocupației aliate postbelice a Austriei. La vremea respectivă, austriecii au considerat neutralitatea ca fiind un rău necesar pentru a-și recăpăta suveranitatea deplină.
Pe parcursul Războiului Rece, însă, neutralitatea a căpătat o calitate aproape religioasă. În imaginația populară, neutralitatea, împreună cu abilitatea cu care austriecii i-au tratat pe liderii sovietici, a fost cea care a permis țării să scape de soarta vecinilor săi din Pactul de la Varșovia (în timp ce făcea afaceri cu Blocul de Est).
Astăzi, neutralitatea austriacă este puțin mai mult decât o scuză convenabilă pentru a evita responsabilitatea, arată POLITICO.
Cazul Ucrainei
Guvernul austriac, condus de formațiunile de centru-dreapta, insistă că, în ceea ce privește Ucraina, este neutru doar în ceea ce privește acțiunile militare, nu și din punct de vedere politic. Cu alte cuvinte, nu va trimite arme Kievului, dar susține sancțiunile UE și permite ca transporturile de arme destinate Ucrainei să treacă pe teritoriul austriac.
În același timp, multe companii austriece continuă să desfășoare afaceri în forță cu Rusia, pentru care se confruntă cu puține critici în țară.
La nivelul întregii populații austriece, decenii de fetișizare a neutralității i-a lăsat pe mulți convinși că este un drept din naștere să nu ia partea nimănui. Cei mai mulți ignoră cu desăvârșire clauza de apărare reciprocă a UE, în temeiul căreia statele membre sunt de acord să se ajute reciproc în caz de "agresiune armată".
Această mentalitate explică de ce partidele politice austriece - cu excepția notabilă a liberalilor de la Neos - refuză să atingă, sau chiar să dezbată, neutralitatea țării și implicațiile sale în materie de securitate.
Președintele Ucrainei a fost boicotat
În martie, chiar în momentul în care președintele ucrainean Volodimir Zelenski a început un discurs prin intermediul unei înregistrări video în Parlamentul austriac, parlamentarii Partidului Libertății au pus pancarte cu ștampila "Neutralitate" și "Pace" pe birourile lor înainte de a se ridica la unison și de a părăsi sala.
Extrema dreaptă nu a fost singura care l-a dezaprobat pe Zelenskyy. Mai mult de jumătate dintre parlamentarii social-democrați au boicotat, de asemenea, evenimentul pentru a nu supăra Rusia.
Atitudinea social-democraților
Andreas Babler, care a preluat conducerea social-democraților în iunie, are o lungă istorie de opoziție nu doar față de NATO, ci și față de participarea Austriei la orice inițiativă de apărare a UE.
În 2020, el a caracterizat UE ca fiind "cea mai agresivă alianță militară care a existat vreodată", adăugând că aceasta "a fost mai rea decât NATO".
Este o afirmație extraordinară, având în vedere că NATO este singurul lucru care a împiedicat Uniunea Sovietică să „înghită” Austria în timpul Războiului Rece. Alianța de apărare, la care liderii austrieci au luat în considerare pentru scurt timp posibilitatea de a adera în anii 1990, rămâne pivotul securității țării dintr-un motiv simplu: singurul vecin al Austriei care nu este membru NATO este... Elveția.
Cheltuie puțin pentru apărare
Neutralitatea și norocul geografic al Austriei au făcut ca aceasta să nu cheltuiască aproape nimic pentru apărare. Anul trecut, de exemplu, cheltuielile au scăzut de la 0,9% din PIB la doar 0,8%, ceea ce o plasează aproape de coada clasamentului UE, alături de Luxemburg, Irlanda și Malta.
În urmă cu câțiva ani, ministrul Apărării din Austria a propus chiar eliminarea completă a "apărării naționale", astfel încât armata să se poată concentra pe provocări precum ajutorarea în caz de dezastre naturale și combaterea amenințărilor cibernetice. Ideea a fost în cele din urmă respinsă, dar faptul că a fost propusă - de către persoana care supraveghează armata, nu mai puțin - ilustrează cât de serios își ia Austria nevoile de securitate.
În ultimul an, guvernul s-a angajat să crească cheltuielile pentru apărare, însă aceste planuri sunt încă mult sub ceea ce țara ar fi obligată să plătească dacă ar face parte din NATO.
Austria profită de pe urma vecinilor săi și a Statelor Unite și va continua să facă acest lucru până când va fi presată să schimbe cursul.
În acest moment, majoritatea austriecilor văd doar avantajele neutralității; totuși, acest lucru se datorează doar faptului că Occidentul a refuzat să impună țării costuri pentru că a fost liberă.
Partidul care cere suspendarea sancțiunilor împotriva Rusiei e tot mai popular
Partidul Libertății, care dorește să suspende ajutorul UE pentru Ucraina și să ridice sancțiunile împotriva Rusiei, conduce în sondaje cu o marjă tot mai mare, cu doar un an înainte de următoarele alegeri naționale. Cu Slovacia vecină pe o traiectorie similară, președintele rus Vladimir Putin ar putea avea în curând un punct de sprijin important în inima UE.
Până în prezent, UE și Washingtonul au păstrat tăcerea cu privire la ascensiunea îngrijorătoare a Partidului Libertății, contând pe faptul că - poate - austriecii își vor reveni.
