Premium
Economia germană duduie şi trage după ea întreaga economie europeană, însă majoritatea germanilor nu gustă porţii prea mari din prosperitatea astfel creată. Multora le revin porţii prea mici, scrie Deutsche Welle, citat de Ziarul Financiar. Potrivit fundaţiei susţinute de sindicate Hans-Bockler-Stiftung, pericolul sărăciei este ridicat în Germania, fiind necesare măsuri urgente pentru a evita o criză.
Să presupunem că nu mai ai niciun venit pentru că te îmbolnăveşti şi nu mai poţi munci. Asigurarea pentru handicap a fost prea scumpă, iar de pensie pentru handicap nici nu se pune problema. Un alt caz: ajungi la pensie, dar pensia de stat este atât de scăzută, încât nu poţi supravieţui pe baza ei şi nici nu ai o pensie privată pe care te poţi baza.
În ambele cazuri, securitatea financiară este inevitabil ameninţată. Beneficiile sociale intervin numai când nu ai mai nimic. Iar chiar dacă poţi obţine ajutor de şomaj sau asistenţă socială, eşti practic sub linia sărăciei.
Dictatorul Mugabe, arestat la domiciliu! SUA intervin în criza din Zimbabwe
Institutul pentru Ştiinţe Economice şi Sociale (WSI) din cadrul fundaţiei Hans-Bockler-Stiftung şi-a bazat ultimul raport pe astfel de cazuri. Potrivit acestuia, o treime din gospodăriile germane pot supravieţui câteva săptămâni cu economiile făcute. La cealaltă extremă, gospodăriile de la capătul opus al scării activelor ar putea, fără a mai genera venituri, supravieţui cel puţin două decenii. Salariile reduse şi datoriile sunt motivele principale.
Activele sunt foarte neuniform distribuite în Germania. Zece procente din populaţie deţin 60% dintre active. Există de asemnea o diferenţă între Est şi Vest. De asemenea, cetăţenii mai în vârstă sunt mai avuţi, în timp ce părinţii singuri au cea mai slabă capacitate de a face faţă unei potenţiale pierderi a veniturilor.
Nemţii din categoriile cu venituri mai scăzute tind să nu aibă niveluri ridicate de venituri disponibile, spune Anke Hassel, director WSI. Printre altele, acest lucru se datorează faptului că Germania este o „ţară a chiriaşilor“. Numai 40% dintre nemţi au propria locuinţă. Pe de altă parte 70, până la 80% dintre italieni şi spanioli deţin proprietăţi, iar valoarea unora dintre acestea a crescut semnificativ.
Potrivit unui studiu BCE, jumătate din gospodăriile germane au active cuprinse între zero şi maxim 60.000 de euro după deducerea datoriilor. În Cipru şi Italia, media activelor se situează la 170.000 de euro şi respectiv 150.000 de euro. În Franţa, nivelul atinge 120.000 de euro, dublul celui din Germania. Chiar şi Portugalia şi Grecia au o medie mai ridicată a activelor pe gospodărie comparativ cu Germania.
Din cele 50 de procente de nemţi care, potrivit fundaţiei, sunt incapabili să genereze active semnificative, se remarcă două grupuri. Mai întâi, cei care trăiesc din beneficii sociale, consideraţi „săraci“ şi cei care muncesc de obicei full-time, dar au totuşi un venit prea scăzut pentru a trăi în siguranţă materială.
Potrivit unei evaluări a Agenţiei Federale de Ocupare a forţei de muncă, peste două treimi din angajaţii restaurantelor, saloanelor de coafură şi în poziţii temporare au salarii mici deşi muncesc full-time. Astfel, aceştia câştigă sub două treimi din venitul median din Germania. La sfârşitul anului 2016, acesta se situa la 1.673 euro în Germania de est şi 2.176 euro în cea de vest.
În faţa diminuării constante a nivelurilor pensiilor, Hassel avertizează în legătură cu o bombă cu ceas: „Dacă pe de o parte avem un nivelul în scădere al pensiilor şi pe de altă parte un nivel scăzut al activelor în segmentul inferior al clasei de mijloc, atunci avem probleme sociale majore“, spune aceasta.
WSI atrage astfel atenţia asupra necesităţii reformării sistemului social. Potrivit institutului, este nevoie de subvenţii guvernamentale destinate nemţilor cu venituri mici şi mijlocii pentru amortizarea împrumuturilor imobilare. În zonele metropolitane sunt necesare investiţii suplimentare în sectorul locuinţelor publice. În plus, WSI recomandă o creştere economiilor personale la care statul nu trebuie să aibă acces chiar dacă o persoană primeşte beneficii de şomaj sau sociale.
„Insecuritatea materială generează cu siguranţă atitudini populiste“, citează Hassel din raportul WSI.
