Nu va spune niciodata un “nu” explicit subiectului, va incerca – cu fireasca stanjeneala – sa vorbeasca despre egalitatea in fata si legii si independenta actului de justitie, dar ii va scapa ferm si fara emotii pe parlamentarii intrati in vizorul DNA (cu conditia sa fie, acolo, macar un pui de baron, nu chiar un corupt incepator, fara experienta si anvergura infractionala – ca bietul deputat Auto).
Se vor invoca regulamente, proceduri, cutume, voturi dramatice, constiinte sfaramate – dar, la sfarsitul zilei, invariabil, parlamentarul va iesi basma curata. Iar expertii in comunicare ii vor invata pe liderii PSD, PC si UNPR sa raspunda mereu cu “Mircea Basescu” si “afara ploua” cand vor fi intrebati de ce partidele lor voteaza, totusi, asa.
Singura solutie pentru a devoala si delegitima aceasta strategie este votul deschis, cu bilele la vedere, pentru orice parlamentar responsabil (nu doar din Opozitie) in cazul cererii de ridicare a imunitatii uneperistului Titi Holban. Daca Titi e vreun martir al luptei politice si o victima a malversatiunilor DNA – putem afirma asta si la lumina zilei, cu bilele la vedere, nu doar pitit, hoteste. Prin acest gest orice ambiguitate privind directia votului “protectionist” dispare, aratand limpede in directia adeptilor imunitatii de fier.
Si, dupa doua-trei voturi de acest gen, partidele ramase in urma in privinta reformei vor fi nevoite sa se incline in fata presiunii publice si sa accepte votul deschis ca principiu general in cazuri de gen.