Premium
Jan Simonsen critică serviciile de protecție a copilului din Norvegia, dar argumentele aduse sunt, la rândul lor, criticabile.
Politicianul norvegian Jan Simonsen, fost membru al Parlamentului, critică poziția oficială a Ambasadei Norvegiei la București, cu privire la preluarea de către stat a copiilor familiei Bodnariu, și o descrie ca fiind inexactă și incorectă.
Simonsen spune că, în fiecare zi, 3-4 copii sunt luați de la părinții lor și plasați în familii surogat. El reproșează Ambasadei, că, indirect, acuză părinții de rele tratamente în condițiile în care aceștia „au prea puține mijloace să se apere”, informează Prague Post.
Politicianul citează din dr Åge Simonsen, care a concluzionat că majoritatea preluărilor de copii s-au bazat pe opinia subiectivă a asistenților sociali.
El mai citează avocata Thea Totland care spune că a observat în ultimii ani din ce în ce mai multe cazuri în care nu este deloc evident că părinții sunt incapabili să poarte de grijă copiilor, ci sunt judecați pe baza „opiniei (asistenților sociali, n. red) și a unor standarde pe care mulți nu sunt capabili să le atingă”. Mulți avocați norvegieni, care nu sunt numiți în text, ar fi de acord cu această evaluare.
În sfârșit, Simonsen face referință la Marianne Skånland, considerată ca fiind probabil persoana care a monitorizat pentru cel mai mult timp serviciile de asistență socială pentru copii (Barnevernet). Skånland citează într-un articol 69 de exemple de motive pentru care copii au fost luate de la părinții lor, dintre care Simonsen reține 5:
- mama nu a făcut o omletă bună și nu a tăiat pâinea în felii destul de subțiri;
- copilul se uită foarte atent la străini, semnalând că nu este atașat de mamă;
- copilul se uită în direcția nepotrivită când tatăl îl spală;
- mama o lasă pe bunică să îi ducă pe copii la și de la psihoterapie, semnalând că pune interesele sale mai presus de cele ale copilului;
- bunica vrea să își îmbrățișeze nepotul, creând, astfel, un atașament excesiv.
Simonsen neagă și faptul că părinții primesc un tratament corect în justiție, susținând că aceștia nu își primesc niciodată copiii înapoi. El mai spune că serviciile sociale invocă argumentul că copilul s-a adaptat la noul loc și că ar ar avea de suferit dacă ar fi returnat, iar curțile tind să dea dreptate acestui argument.
Cine sunt numele invocate de Simonsen?
Jan Simonsen este fost membru al Parlamentului și fost membru al Partidului Progresului (clasic liberal). A fost dat afară din partid din partid după ce a fost acuzat că și-a folosit poziția pentru a a ajuta un prieten să obțină o licență de vânzare de băuturi alcoolice. El are mai multe postări critice la adresa Barnevernet (Serviciul de protecție a copilului) pe blogul personal (în limba norvegiană).
Åge Simonsen este entomolog și zoolog, conform Wikipedia.
Marianne Haslev Skånland este profesor de lingvistică și a avut poziții critice și în alte cazuri în care Barnevernet a luat copii de la părinții lor.
Cât de credibile sunt acuzațiile?
Argumentele lui Simonsen sunt bazate integral pe exemple și nu pe statistici. Nu este clar în ce măsură exemplele sunt plasate corect în context și în ce măsură ele sunt reprezentative. Astfel, nu avem cum judeca dacă acuzațiile sunt credibile.
În privința faptului că sistemul judiciar ar fi nedrept cu părinții, merită observat că între cazurile CEDO există o singură condamnare (parțială) care implică Barnevernet.
Puteți citi poziția ambasadei Norvegiei aici.
