EXTRAS
din stenograma şedinţei Senatului din 18 martie 2015
*
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Punctul 32, Propunerea legislativă – Legea Tăcerii.
Fondul este analizat de Comisia pentru administraţie publică, cu raport de respingere.
Domnule iniţiator Bodea, senator PNL, vă rog, microfonul 5. Vă rog să susţineţi propunerea legislativă.
Domnul Cristian-Petru Bodea:
Dragi colegi, atâţia câţi mai sunteţi în sală la ora asta… (Rumoare, discuţii în sală.)… avem două discuţii aici.
O parte dintre dumneavoastră aţi spus că este o lege neserioasă, că ne batem joc de parlamentarism. Nu este adevărat. Această lege, chiar dacă nu trebuie aprobată – şi nu vă cer să o aprobaţi –, este un semnal de alarmă că alţii îşi bat joc de parlamentarism în România. Şi vorbim despre Guvernul României, care, ştiţi prea bine, respinge, prin cei din banca de dincolo, 95% din iniţiativele noastre, că suntem de la PNL, că suntem de la PSD, şi care conduce prin ordonanţe de urgenţă. Vă amintesc cele 120 de ordonanţe de urgenţă din 2013.
Este un semnal de alarmă că trebuie să luăm poziţie, indiferent că suntem în opoziţie sau la putere, şi să cerem Guvernului să ne respecte, să respecte rolul Parlamentului în această ţară, acela de a dezbate legile şi de a nu fi impuse prin ordin de la preşedintele partidului, care întâmplător… de fapt, nu, dintr-un obicei prost, este şi premierul ţării. (Rumoare, discuţii în sală.)
Este valabil… este valabil – ca să nu săriţi cei de la PSD – şi pentru ceilalţi premieri, că s-au numit Boc, Tăriceanu sau Năstase, nu numai Ponta.
Aceste practici au început din 2000. (Discuţii în sală.)
Chiar dacă sunt la primul mandat, am lucrat 12 ani pentru un parlamentar şi cunosc istoria şi evoluţia Parlamentului spre o margine a vieţii politice. (Discuţii în sală.)
Nu vă cer să o votaţi, normal că nu vrea nimeni să se adopte o astfel de lege, dar aş vrea să ţineţi cont şi să fie un semnal de alarmă pentru toţi politicienii, că trebuie să punem Parlamentul pe primul loc în această ţară.
Vă mulţumesc.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Mulţumesc.
Doamna Cristiana-Irina Anghel (din sală):
Domnule preşedinte…
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Nu, nu. Oleacă de pacienţă, să dăm cuvântul întâi Guvernului, după aceea comisiei şi după aceea dezbatere generală. Imediat.
Deci invit la microfon în continuare, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului, pe domnul Iliescu, secretar de stat la Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul. Microfonul 10.
Vă rog, poziţia Guvernului faţă de propunerea legislativă.
Domnul Valentin Adrian Iliescu:
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
În integralitatea ei, propunerea legislativă, aşa cum a fost configurată de iniţiator, nu este redactată în forma prescriptivă proprie normelor juridice, aşa cum o cere în mod expres art. 8 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Pe cale de consecinţă, Guvernul nu avea cum să formuleze un punct de vedere pe un document care nu poate depăşi decât faza de declaraţie politică.
Vă mulţumesc.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Mulţumesc.
Domnule preşedinte Toma, microfonul 6, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.
Domnul Ion Toma:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
În şedinţa din 10 martie 2015, membrii Comisiei pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului au dezbătut şi au decis, cu unanimitatea voturilor senatorilor prezenţi, să adopte raport de respingere.
Comisia pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului supune, spre dezbatere şi adoptare, plenului Senatului raportul de respingere, precum şi propunerea legislativă aferentă.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Mulţumesc.
Doamna senator Anghel, microfonul 3.
Am deschis dezbaterile generale.
Doamna Cristiana-Irina Anghel:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Cu tot respectul, am înţeles că suntem colegi. Nu ştiam. V-am văzut atât de rar, că nu ştiam că suntem colegi. Mi s-a spus că nu sunteţi de la Camera Deputaţilor şi că sunteţi în Senat. Culmea, eu nu lipsesc de obicei. Cu tot respectul. (Râsete, discuţii în sală.)
Spuneaţi de primul loc al Parlamentului. Păi, da, aţi pus Parlament în primul loc din coadă. Nu-i de ajuns că-şi bate joc presa de noi, nu-i de ajuns că ne înjură cetăţenii, ne mai facem şi de râsul pământului.
Domnul meu, şi nu sunt argumentele mele, sunt argumentele Consiliului Legislativ, care, în opinia domnului Oprea, domnului profesor şi rector şi senator, este „blândul Ben”. Deci dacă acest consiliu a putut să spună lucrurile astea… şi le voi citi, că sunt trei fraze.
„Trebuie subliniat că, în alegerea modalităţii prin care se exercită drepturile conferite de statutul de deputat sau de senator…” – pentru că avem şi noi un statut, pe care trebuie să-l respectăm, nu numai un statut ca hârtie scrisă şi o regulă, ci un statut social – „… trebuie să se ţină seama de scopul pentru care respectivele drepturi au fost recunoscute.”
Deci avem dreptul să depunem iniţiative legislative, dar nu în bătaie de joc.
„Pentru acest motiv, prin exercitarea unui drept constituţional, şi anume dreptul de iniţiativă legislativă, prevăzut de art. 74 alin. (1) din legea fundamentală, nu ar trebui să se urmărească finalităţi specifice exercitării altor drepturi constituţionale, cum ar fi dreptul de a exprima opinii politice, prevăzut de art. 72 alin. (1) din legea fundamentală, ori dreptul de a formula întrebări şi interpelări adresate Guvernului, prevăzut de art. 112 alin. (1) din legea fundamentală. Pentru toate aceste motive, propunerea legislativă nu poate fi adoptată.”
Şi mai am o întrebare pentru domnul, pentru că Regulamentul îmi permite. Eu ştiu şi Regulamentul.
Domnul meu, dacă fiinţa în continuare USL-ul şi Ponta era în continuare premierul nostru, al tuturor, al USL-ului, v-aţi fi permis să faceţi o asemenea lege?
Cu respect.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Nu, nu, staţi un pic. La sfârşit, după ce încheiem dezbaterile generale, îi mai dau cuvântul o dată domnului senator, nicio problemă.
Domnul senator Sava, microfonul 4.
Domnul Alexandru Pereş (de la prezidiu):
Savu.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Savu. Microfonul 4.
Domnul Daniel Savu:
Vă mulţumesc.
Nu vă iau niciun miel, domnule preşedinte de şedinţă.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
O să ţin eu minte, la Paşte.
Domnul Daniel Savu:
Singur v-aţi corectat. Vă mulţumesc.
În primul rând, aş vrea să cer scuze colegilor pentru că răpesc puţin din timpul acelora care, şedinţă de şedinţă, punct de punct, ne încântă aici auzul cu exprimări legate de… pe baza expertizei de viaţă pe care o au. Îmi permit şi eu, la acest punct, să vă supun atenţiei un principiu bazat pe expertiza profesională pe care o am.
Enunţ acest principiu. Principiul spune în felul următor: nu este absolut obligatoriu ca tot ceea ce ne trece prin cap să ne iasă pe gură, dar este absolut obligatoriu ca tot ceea ce ne iese pe gură să ne treacă prin cap. (Discuţii în sală.)
Am terminat principiul şi, pe cale de consecinţă, vă mulţumesc. (Aplauze.)
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Mulţumesc.
Alte intervenţii din partea doamnelor şi domnilor senatori?
Dacă nu, am să dau cuvântul domnului senator Bodea…
A, domnul senator Motoc. Mă scuzaţi.
(Intervenţie neinteligibilă din sală.)
Imediat. Imediat.
Nu, că ziceam că e Legea Tăcerii… (Râsete, discuţii în sală.)… dar văd că nu e Legea Tăcerii. (Râsete.)
Domnul Octavian Motoc:
Stimaţi colegi,
Este adevărat că această aşa-zisă iniţiativă legislativă nu este o lege propriu-zisă şi am înţeles asta cu toţii. În acelaşi timp, în timpul dezbaterilor respective, cred că nu este cazul să ne punem la punct unii pe alţii între colegi.
Însă a fost acea modalitate prin care să şocheze – colegul meu a găsit modalitatea să şocheze – opinia publică şi pe dumneavoastră, atrăgând atenţia asupra a ceea ce se întâmplă cu Parlamentul: modul în care s-a transformat, în anumite perioade, într-o remorcă a Guvernului, pe de o parte, şi, pe de altă parte, faptul că multe dintre iniţiativele legislative pe care fiecare dintre noi le propune ajung să fie respinse, uneori, fără niciun fel de argumente justificate.
Vorbea colegul meu în această Lege a Tăcerii despre modul în care sunt emise foarte multe ordonanţe de urgenţă. Şi voiam să fac trimitere la ultimul monstru legislativ – spune presa – inventat de Guvernul Ponta: 26 de ordonanţe de urgenţă înghesuite acum într-un singur act normativ. Şi asta se întâmplă de doar câteva zile. Pentru că domnul prim-ministru Ponta anunţa, cu ceva vreme în urmă, că nu o să mai emită atât de multe ordonanţe de urgenţă şi, atunci, s-a gândit: băi, decât să emit 26, emit una singură, în care să introduc 26 de puncte total diferite şi, în felul acesta, am rezolvat problema.
Şi, uitaţi, este o ordonanţă în care apar tot felul de chestii: 2% din încasările…
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Domnule vicelider, haideţi să vorbim la subiectul…
Domnul Octavian Motoc:
Păi, vorbim… vorbim… Este vorba de Legea Tăcerii, dar vă rog foarte mult să-mi permiteţi să vorbesc.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Păi… Vă promit că în momentul când o să vină ordonanţa în discuţie la Senat, o s-o dezbatem cât doriţi dumneavoastră, dar, totuşi, mai avem puţin şi…
Domnul Octavian Motoc:
Ăsta era principalul motiv pentru care colegul meu a venit în faţa dumneavoastră cu o astfel de lege, care nu este, în fapt, o lege, ci un pamflet politic într-o formă legislativă, care să vă atragă atenţia.
Vă mulţumesc foarte mult.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
O să-mi permit şi eu să spun că pentru astfel de intervenţii avem o secţie specială în activitatea noastră, numită declaraţii politice, care… Acolo putem să spunem multe lucruri, dar…
Are cuvântul domnul senator Severin, microfonul 4. (Discuţii la prezidiu.)
Domnul Georgică Severin:
Domnule preşedinte de şedinţă,
Stimaţi colegi,
Nu aveam intenţia să iau cuvântul, pentru că, într-adevăr, am considerat iniţiativa domnului senator Bodea o iniţiativă plină de umor, care mi-a amintit de o declaraţie politică a doamnei Săftoiu din mandatul precedent. Dar văd că, undeva, lucrurile s-au dus într-un alt ton şi aş vrea să reamintesc un lucru: nu Guvernul Ponta şi nu Partidul Social Democrat au luat decizia ca parlamentarii să voteze, în mod obligatoriu, dincolo de conştiinţa lor, arătând bilele. Deci ceea ce se numeşte ideea de vot liberal, ideea de vot cu respectarea gândirii parlamentarilor, le este interzisă colegilor de la PNL chiar de către unul dintre prim-vicepreşedinţi sau copreşedinţi.
Deci apreciez textul dumneavoastră, domnule Bodea, pentru că se aplică, în primul rând, modului cum se încearcă să vi se închidă gura şi să tăceţi când e vorba de soarta colegilor dumneavoastră.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Mulţumesc.
Domnul senator Dobra, microfonul 2. Microfonul central.
Poftiţi. Nicio problemă.
Domnul Dorin-Mircea Dobra:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Considerăm totuşi că cea mai bună susţinere a Legii Tăcerii ar fi fost tăcerea. Dar am să vă spun eu de ce am să tac eu astăzi. Am să tac şi n-am să categorisesc reacţia unei anumite colege la activitatea parlamentară a iniţiatorului acestei legi.
În legătură cu lucrul ăsta am să tac şi am să mă abţin, pentru că am devenit deodată scorţoşi şi, deodată, evaluăm – cu răutate, unii – un semnal. Dar semnalele sunt de nenumărate feluri. Ele pot fi pamflet, pot fi răutăţi, pot fi lucruri echidistante şi aşa mai departe.
Hai să vă spun eu o răutate, dacă vreţi. Am stabilit că lucrăm mai mult, că aşa trebuie, să lucrăm luni, marţi, miercuri, joi. Ei, vă spun eu, acolo suntem scorţoşi, că lucrăm la fel. Şi, dacă lucrăm la fel, tot în baza acelor avize, exclusiv, mai bine să tăcem, că am spus aici sute, zeci de soluţii la Legea taxei auto. Şi ce sens au avut? Nu le ia nimeni în considerare. Şi atunci, vin şi eu la semnalul colegului meu. Chiar aşa trebuia să devenim scorţoşi deodată şi să evaluăm cu răutate gestul acesta, care nu e decât un semnal? Frumos, după părerea mea.
Mulţumesc. (Aplauze.)
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Domnule senator Oprea, microfonul central.
Domnul Dumitru Oprea:
Eu vin din ţara râsu’plânsului, încât accept orice astfel de iniţiativă legislativă, dar l-aş întreba pe antevorbitorul meu, găzar, dacă este mai grav că se arată bilele sau mai grav este că se arată buletinele de vot şi sunt cenzurate aici, în faţă, ocolindu-se cabina de vot. E mai grav? E o întrebare.
Iar pentru colega mea: pe Bodea l-aţi omorât, dar cu Oprea ce-aţi avut? (Râsete în sală; aplauze.)
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Mulţumesc.
Doamna senator Anghel.
Mai dorea… Cine a mai cerut? Staţi un pic.
A… Replică? Imediat.
30 de secunde, stimată doamnă senator.
Doamna Cristiana-Irina Anghel:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Aş fi vrut să spun un lucru. Eu nu spun doar ceea ce cred. Eu cred în ceea ce spun şi, de obicei, spun adevăruri. Într-adevăr, uneori, adevărurile sunt dure. Şi există o vorbă românească, care spune că, atunci când spui adevărul, trebuie să ai picioarele bune de fugă sau, mai bine spus, adevărul merge cu capul spart. Asta spune poporul român, într-o veche…
Dacă l-am jignit cu ceva… (Discuţii în sală.)
Vă rog… Domnule senator, fiţi atent, pentru că e pentru dumneavoastră.
Dacă v-am jignit cu ceva, vă cer scuze. N-am vrut s-o fac. A fost, pur şi simplu, o glumă, la glumă. V-am răspuns pe acelaşi ton, de pamflet, pe care l-aţi avut şi dumneavoastră. Dar se vede că dumneavoastră sunteţi precum sunt unii pamfletari de televiziune: au dreptul să râdă de alţii, dar, când se râde de ei, se supără.
Îmi cer scuze.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Imediat. Domnule senator, vă dau cuvântul mai mult, cât doriţi dumneavoastră, inclusiv drept la replică, inclusiv să răspundeţi. Aşa e uzual.
Drept la replică, am înţeles eu, am bănuit că e vorba de găzar.
Microfonul 4. Că sunteţi de la Prahova, da? Mulţumesc.
Domnul Georgică Severin:
Da. Voi fi foarte scurt către colegul meu, găzar exilat.
Libertatea este disciplină înţeleasă şi asumată. Diferenţa este că noi, când ne asumăm ceva – grupul nostru parlamentar – , nu ne ferim s-o şi spunem şi ne facem treaba, în timp ce alţii fac paradă şi, de fapt, nu mişcă nici măcar un milimetru la stânga sau la dreapta.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Mai e domnul senator Barbu. S-a înscris. Microfonul 2.
De la prezidiu: Ultimul vorbitor.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Ultimul vorbitor.
De la prezidiu: Ce să facem?
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Ce să facem…
(Domnul senator Nicolae Moga solicită cuvântul.)
Şi tu vrei? A… Moga. Imediat. Dau… la toată lumea.
Microfonul 2, domnule senator.
Domnul Tudor Barbu:
Mulţumesc mult, domnule preşedinte de şedinţă.
Dacă şi domnul Pelican mi-ar acorda un pic de respect şi atenţie, ar fi ideal.
Domnule preşedinte de şedinţă,
Astăzi vorbesc pentru a doua oară la microfonul Senatului pe un proiect legislativ. Primul se referea la armata română, la efectele – pe care eu le consider alarmante – pe care le-ar putea avea trecerea prin vot a acelui proiect de lege, şi am cronometrat. S-a vorbit un sfert din timpul pe care colegii mei parlamentari l-au alocat deja, şi încă nu s-a terminat dezbaterea, ampla şi importanta dezbatere pe acest text de lege.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Se încheie peste un minut.
Domnul Tudor Barbu:
Vreau să vă spun că, în momentul în care colegul nostru a iniţiat acest proiect legislativ, am fost convins că tăcerea va fi cea care va înnobila gestul lui şi nimeni nu va comenta o palmă morală pe care Bodea, în mod firesc, o dă celor care, în mod firesc, o merită.
Dar constat cu stupoare că, după ce am vorbit incredibil de mult despre delfini, dacă sunt sau nu fiinţe nonumane cu raţionament, despre albine şi despre cum traversează ovinele autostrăzile inexistente din România, acestor proiecte le-am acordat mult mai mult spaţiu decât armatei române, care este pusă astăzi, la vot, în faţa unui proiect de lege, repet, alarmant, domnule preşedinte de şedinţă. (Aplauze.)
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Domnul senator Moga, microfonul 3.
Domnul Nicolae Moga:
Domnule preşedinte de şedinţă,
Stimaţi colegi,
Mă simt obligat să-mi apăr un coleg. E vorba de domnul senator Cristian Bodea, care… Eu cunosc foarte bine activitatea dumnealui, este chestorul Senatului, avem o colaborare foarte bună şi vreau să o asigur pe distinsa mea colegă, Cristiana Anghel, că noi, aici, în Senat… niciunul dintre noi nu suntem mai senatori decât alţii. Că unii vorbim mai mult, alţii vorbim mai puţin, poate alţii vorbesc mai mult decât ar trebui… dar avem un coleg pe care trebuie să-l respectăm, care a introdus o propunere legislativă. Sigur, noi avem dreptul la vot şi atunci trebuie fiecare dintre noi să-şi facă datoria.
Deci m-am simţit obligat să-l apăr, pentru că-l cunosc, şi vă asigur, doamna Anghel, că domnul Bodea, colegul nostru, este un senator de vază din Senatul României.
Mulţumesc. (Aplauze; discuţii la prezidiu.)
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Domnul…
(Doamna senator Cristiana-Irina Anghel solicită cuvântul.)
Nu pot să vă mai dau cuvântul… niciun fel de drept la replică.
(Intervenţie neinteligibilă a doamnei senator Cristiana-Irina Anghel. Discuţii la prezidiu.)
Înseamnă să nu mai dau dreptul colegului nostru Bodea să vorbească. Şi dânsul are drept la replică şi îi dau… Microfonul 5.
Microfonul 5, vă rog, domnule senator, aveţi cuvântul.
(Intervenţie neinteligibilă a doamnei senator Cristiana-Irina Anghel.)
Din sală: Drept la replică.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Aveţi cuvântul.
Domnul Cristian-Petru Bodea:
Doamna Anghel, aţi vorbit destul. Mai lăsaţi-mă… Mie nu mi s-a dat dreptul la replică…
(Intervenţie neinteligibilă a doamnei senator Cristiana-Irina Anghel.)
Nu mi s-a dat dreptul la replică, deşi dumneavoastră m-aţi făcut în fel şi chip. Acum vorbesc eu.
Paradoxal, scopul Legii Tăcerii era încurajarea dezbaterii, ceea ce se şi întâmplă.
Doamna Anghel, prea ocupată să facă dirigenţie cu noi şi să şteargă pe jos cu unii, nu a înţeles subtilitatea acestui demers şi nu a observat faptul că n-am spus că doar domnul Ponta – pe care îl iubeşte acum, după ce-l critica altă dată, din alt partid – e vinovat, ci şi alţi premieri… (Aplauze.) … premieri care au fost ai PNL, ai PDL. Vorbesc de 2000 şi eu am vorbit acum pentru noi, pentru senatori, pentru deputaţi, nu pentru Guvern, pe care trebuie să-l apărăm cu orice preţ. Iar dacă noi nu vom lua poziţie uniţi şi nu ne vom uita dincolo de partide, cum a făcut domnul Moga, la ce se întâmplă în ţară şi cum funcţionează democraţia în România, nu vom ajunge departe.
Vă mulţumesc.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Vă mulţumesc.
(Aplauze.)
30 de secunde. Microfonul 3, doamna Anghel, 30 de secunde.
Doamna Cristiana-Irina Anghel:
I-aş răspunde domnului senator Moga că poate… I-aş răspunde, dar n-o fac. Că poate dumnealui vede măreţia domnului de la înălţimea de 1metru 80.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Doamnă, nu mă obligaţi…
Doamna Cristiana-Irina Anghel:
De la 1 metru 57 a mea nu se vede.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Folosiţi cuvinte corecte faţă de colegii noştri, vă rog.
Doamna Cristiana-Irina Anghel:
Sunt foarte corectă.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Măreţie, nemăreţie…
Doamna Cristiana-Irina Anghel:
Sunt foarte corectă.
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Nu mai… Vă rog.
Doamna Cristiana-Irina Anghel:
Domnule preşedinte…
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Eu nu v-am dat cuvântul la replică să jigniţi colegii.
Doamna Cristiana-Irina Anghel:
… ori mă lăsaţi să dau dreptul la replică, ori trebuie să vă dau dumneavoastră dreptul la replică.
Din sală: Hopa!
Doamna Cristiana-Irina Anghel:
Sunt cel mai corect coleg din această sală. Sunt cel mai loial coleg din această sală. Sunt… Deşi sunt femeie, am curajul să iau apărarea, şi am luat-o, oricui din această sală. Am primit zeci de pumni în cap şi de la presă, şi din altă parte, pentru că sunt aşa cum sunt. (Rumoare în sală; aplauze.)
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Mulţumesc, doamnă. Mulţumesc.
Doamnelor şi domnilor, încheiem sesiunea de dezbateri şi ne pregătim pentru votul final.
(…)
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Punctul 32, ultimul punct de pe ordinea de zi, Propunerea legislativă – Legea Tăcerii.
Raportul este de respingere, Legea este ordinară. Am deschis votul.
Supun la vot raportul de respingere.
Doamnelor şi domnilor senatori, vă rog să vă exprimaţi prin vot. (Rumoare, discuţii în sală.)
Din sală: Linişte!
Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:
Cu 68 de voturi pentru, 27 de voturi împotrivă şi 5 abţineri, raportul de respingere a fost adoptat, propunerea legislativă a fost respinsă în tăcere.
Mulţumesc.
Vă doresc o după-amiază plăcută.
*
Comentează