Ce se alege de PSD dupa caderea lui Ponta

Partidul Social Democrat este condus de un criptotaranist care a protestat in Piata Universitatii, a votat impotriva lui Iliescu si a fost fugarit de mineri. Si care s-a facut socialist pentru ca “au fost singurii care mi-au dat o sansa”, nicicum pentru ca ar fi om de stanga – iar prin fiecare actiune a sa pare sa-si ceara scuze: deh, de nevoie a ajuns el langa Iliescu si Cozmanca.

Pentru un om de dreapta acestea sunt motive serioase ca sa-l gasesti pe Ponta frecventabil. Pentru social-democratia romaneasca, in schimb, cat si pentru igiena conceptuala a clivajului stanga-dreapta, alergia la stanga a liderului PSD reprezinta o catastrofa. Atunci cand Ponta va pierde puterea in partid – acum sau peste doi ani – el va lasa in urma o uriasa confuzie doctrinara si o grava sub-reprezentare politica a electoratului socialist natural.

Trei exemple:

1. Codul Muncii lui Boc este, cel putin din perspectiva sindicatelor, unul accentuat de dreapta, care ofera corporatiilor un exces de drepturi in raport cu angajatii. Am scris recent despre sugrumarea rapida si ferma a incercarilor de sindicalizare de la Wizz Air Romania, unde 20 de angajati care si-au pus in gand sa lupte pentru drepturile lor au fost concediati scurt in cadrul unei “reorganizari interne” – si, asa cum observa Vasile Ernu – niciun politician PSD n-a gasit de interes sa abordeze o astfel de tema definitorie pentru valorile clasice ale stangii. Este bizar si ilogic ca Ponta alege sa-si dea atacul de reinventare politica pe un Cod Fiscal de dreapta, in loc sa rescrie stangist Codul Muncii lui Boc. Desi a aruncat zilele trecute pe piata o poveste pseudo-filosofica iliesciana despre “societatea omenoasa”, pasii pe care ii face, aplicat, in termeni de analiza politica, sunt, in continuare, de abandonare a bazinului de stanga si de luare cu asalt a unui public de dreapta mult prea moralist si orientat valoric ca sa ia vreodata in serios, totusi, un om certat cu adevarul si probitatea academica.
2. Lupta Fiscului cu covrigarii a fost conceputa de un rechin inflexibil de dreapta, nu de un social-democrat responsabil. Cand decizi sa dai piept cu evaziunea si esti om de stanga, coane Fanica, prima ta preocupare politica si morala este sa te asiguri ca cei mai mici si mai neajutorati dintre romani nu vor deveni victime ale excesului de zel de tip Pristanda. Ca agentii ANAF, cu alte cuvinte, nu se vor grabi sa umfle batranica cu leustean. Victor Ponta nu s-a gandit la aceste lucruri atunci cand i-a cerut sefului de la Fisc – Caragea Voda gen – sa stoarca un miliard in plus la buget – a fost nevoie de o ofensiva a presei pentru a bloca isteria poterei in cautarea dijmei si a fumaritului.
3. Stanga nu poate fi construita convingator fara un model personal consistent. Iliescu a fost singurul presedinte dat de PSD pentru ca a fost singurul socialist autentic dintre candidatii propusi de partid. Socialistul de scoala veche a castigat la pas, in timp ce baietii cu staif occidental au pierdut legic si – in raport cu mijloacele pe care le-au avut la dispozitie – cam deplorabil.  Iata de pilda ce scria, recent, omul de stanga Victor Ponta: “E usor sa vii cu idei aparent atragatoare gen “stat minimal” sau “libera initiativa” cum fac PNL-PDL si alti amici ai lor de pe dreapta, dar adevarul e ca noi avem nevoie de un stat activ si eficient nu de un stat care sa stea cuminte intr-un coltisor si sa se uite la Romania asa cum e acum, cu atat de multi dintre romani aflati sub pragul saraciei. Dincolo de aceasta cifra se ascund drame personale si de familie, pe care o parte din clasa politica, obisnuita cu cafenele din centrul Bucurestiului, nu le intuieste, si pe care eu le-am vazut prin desele calatorii prin tara in ultimii ani.“ E greu sa sustii credibil un astfel de discurs, totusi, cand tu esti obisnuit cu cafenelele din centrul Dubaiului, cu duplexurile de la Niro si cu miliardele de la Sova.

Caderea lui Ponta din fruntea PSD nu se va produce doar dupa o erodare masiva a partidului – care risca sa scada sub minimul istoric de 30%. Mai grav, ea va avea loc dupa o distrugere totala a identitatii ideologice a stangii, care nu va mai stii nimic precis despre sine – daca-i iubeste pe chinezi sau pe americani, daca Iliescu a fost bun sau rau, daca fiscalitatea ii apara sau nu pe saraci si daca discotecile din Dubai nu au luat cumva locul vechilor centrale sindicale.