Premium
Cum am ajuns aici
Deși raportul lui Tudorel Toader în ceea ce privește calitatea managementului la DNA a fost el însuși un exemplu de rele practici, a inclus și câteva puncte solide. Mai mult, este posibil ca președintele să fii așteptat ca noi dezvăluiri despre performanța procuroarei șefe a DNA să ducă la erodarea în continuare a imaginii acesteia. În acest context, Klaus Iohannis a luat o decizie politică corectă. S-a ferit să susțină în mod explicit că Laura Codruța Kovesi a avut o performanță dincolo de reproș, însă a indicat că nu i se pare oportună schimbarea ei.
Curtea Constituțională a României tocmai a decis că această decizie corectă din punct de vedere politic nu este corectă din punct de vedere legal. Anume, președintele nu are dreptul să facă judecăți de oportunitate asupra funcționării Guvernului. În acest sens, se pare că există inclusiv unele precedente în deciziile Curții.
Abia de aici, însă, lucrurile se complică. Mai mulți judecători și juriști susțin că, în măsura în care decizia CCR poate fi înțeleasă, ar trebui ca președintele să poată în continuare să refuze revocarea unui procuror și, chiar și în cadrul procesului început acum de Guvern, atâta vreme cât invocă motive de legalitate. Pe de altă parte, comunicatul Curții Constituționale sugerează că președintele ar fi în momentul de față obligat să semneze decretul de revocare. Lucrurile se vor clarifica odată cu publicarea motivării.
Scenariul 1: Erata CCR versiunea 2.0
Curtea Constituțională poate în continuare să scrie o motivare care să contrazică comunicatul oficial. Este penibil, desigur, dar comunicatul nu are nicio valoare juridică și, prin urmare, nu există nici o consecință. Dacă, însă, curtea a recunoaște lui Klaus Iohannis, explicit sau implicit, dreptul de a refuza să semneze un decret bazat pe actualul raport Toader, procesul nu se oprește aici. Ministrul Justiției poate face un raport mai bun care să includă și lucrurile pe care le-am aflat despre funcționarea DNA după începerea procedurii de revocare.
Confruntat cu un nou raport, președintele va avea o libertate mai mică de mișcare. Dacă alege să respingă un raport mai bine făcut, va fi văzut atât în țară cât și în afară ca declanșatorul unei Crizei Constituționale. Trebuie să ținem cont că nu mai suntem în anul 2012 și că Europa nu își dorește un al treilea stat problemă după Polonia și Ungaria. Desigur, vor fi presiuni puternice pentru menținerea independenței Justiției dar nu mai cred că diplomații occidentali vor miza toate cărțile pe actualul procuror șef DNA.
Scenariul 2: Klaus Iohannis acceptă actualul raport Toader și o revocă pe Laura Codruța Kovesi
În acest scenariu Curtea Constituțională obligă pe președinte să semneze decretul de revocare și acesta se conformează.
În cel mai bun caz, vor avea loc negocieri de culise prin care Laura Codruța Kovesi este revocată, dar PSD se angajează că va coopera pentru numirea unui nou procuror independent. Un asemenea angajament al PSD trebuie făcut inclusiv în fața partenerilor internaționali, altfel relația dintre președinte și majoritate nu este destul de solidă.
Președintele poate spune în fața națiunii că, în opinia sa, decizia Curții este greșită dar se simte obligat, ca lider al unui stat de Drept, să se supună .
Nu cred că vom vedea o migrație a electoratului dinspre Iohannis în altă direcție. Nu există politicianul de anvergură care să captureze aceste voturi în acest moment.
Sigur este că un număr de cetățeni nu se vor mai simți reprezentați de președinte. O parte dintre aceștia ar putea îngroșat rândurile unui electorat extremist care s-ar putea manifesta la alegerile din 2019 sau 2020.
Scenariul 3: Președintele refuză să semneze decretul
În calitatea sa de garant al respectării Constituției, președinte ar putea susține că nu poate, cu bună credință, să o reoce pe Laura Codruța Kovesi și nici să accepte erodarea puterilor prezidențiale. În acest fel, președintele ar putea iniția o doctrină a puterilor de rezervă care nu este prezentă în jurisprudența românească dar ar putea fi compatibilă cu textul constituțional.
În acest caz, președintele trebuie să accepte faptul că va urma cel mai probabil o procedură de demitere a sa și un referendum.
În absența unor evenimente spectaculoase, Klaus Iohannis ar câștiga referendumul. Singurul politician cu nivel comparabil de popularitate este Gabriela Firea, primarul Capitalei. Dar dezbaterea nu va fi despre guvernarea locală ci despre Constituție și stat de drept, zonă în care Iohannis poate vorbi cu autoritate. Odată scoasă Gabriela Firea din ecuație, actuala coaliție majoritară va avea enorme dificultăți în a contrapune președintelui o voce credibilă care să susțină cauza demiterii. Desigur, mai multe televiziuni se vor putea ralia în jurul majorității parlamentare. Dar influența acestora este deja prezentă în actuala segmentare a peisajului politic și nu avem un motive puternice să credem că rolul televizorului va crește.
Nici în acest scenariu Laura Codruța Kovesi nu are motive să respire ușurată. Pe perioada suspendării, Călin Popescu Tăriceanu va deveni președinte interimar și nu va avea niciun motiv să nu semneze revocarea. Dimpotrivă, pentru a dovedi electoratului că referendumul este un demers serios, domnul Tăriceanu va a trebui să arate că el crede în respectarea deciziei Curții Constituționale, și, prin urmare, să o pună în practică.
Scenariul 4: Schimbarea majorității parlamentare
În acest scenariu nu tocmai probabil, conflictul dintre președinte și guvern, altul de manifestațiile de stradă, va cataliza forțele de opoziție la Liviu Dragnea ducând la plecări din PSD. Animozitățile naturale dintre membrii acesteia se vor atenua și ele sub presiunea crizei, astfel încât ar apărea o moțiune de cenzură și un nou guvern, posibil minoritar.
Care este scenariul cel mai probabil? Depinde foarte mult de reacția societății. Cu cât nemulțumirea acesteia este mai mare cu atât cresc șansele ca puterile Președintelui să fie mai puțin ciuntite. Soarta Laurei Codruța Kovesi este o poveste puțin separată, ea având de înlăturat nu doar bariere legale ci și suspiciunile care planează asupra sa.
