Cele 3 semnale date de noua conducere PSD Dragnea-Zgonea

Un concept care a făcut carieră în spațiul intelectual românesc după 1990 este ”încremenirea în proiect”. Utilizat de Gabriel Liiceanu în faimosul ”Apel către lichele” pentru a descrie tarele sistemului comunist, conceptul a ajuns să capete formă și în referirile cotidiene despre viața politică post-decembristă. ”Încremenirea în proiect” explica și incapacitatea societății de a depăși etapa tranziției, și inerția clasei politice și inabilitatea actorilor politici importanți de a se reforma și altfel decât sub presiunea societății. În tot acest timp s-au creat clișee, etichete și construcții sentențioase de tipul ”PSD este cel mai nereformat partid” sau ”PSD este continuatorul Partidului Comunist”. Și în tot acest timp Dreapta a scăpat netaxată pentru derapajele doctrinare și nici nu a fost sancționată retoric pentru compromisurile filosofiei sale politice. Pur și simplu poziționarea pe scena politică româneasă a fost gândită și legitimată în termenii ”păcatului originar” de care s-ar fi făcut vinovat PSD, spre deosebire de puterea ”virgină” de Dreapta, care, nu-i așa, clama disidența anti-comunistă. Acest clișeu a dăunat foarte mult PSD-ului după 2000, chiar dacă între timp partidul fusese legitimat ca membru cu drepturi depline în Internaționala Socialistă și în Partidul Socialiștilor Europeni și chiar dacă prin guvernarea 2000-2004 a contribuit decisiv la integrarea euro-atlantică a României.

Nu e deci de mirare că tema identității PSD a figurat pe agenda Congresului Extraordinar de zilele trecute, fiind asumată curajos și vizionar de către noua conducere Dragnea-Zgonea. Scriam tot aici pe 26 septembrie a.c. că miza acestui  Congres este și clarificarea doctrinară a PSD în direcția social-democrației europene moderne, cea care a fost capabilă la sfârșitul anilor 50 ai secolului trecut să respingă calea marxismului (când aceasta părea multor avizați ca sustenabilă), cea care dezavuează aventuri ideologice de tipul Syriza și Podemos și care înțelege să își centreze acțiunea politică pe reprezentarea intereselor cetățenilor care muncesc, celor aflați în dificultate dar și ale clasei micilor antreprenori care reușesc să creeze locuri de muncă și care nu beneficiază de avantajele marilor companii, autohtone sau străine. După Congresul extraordinar din acest octombrie, se poate spune că PSD  a dat semnalul corect în această direcție, că își asumă calea Stângii moderne europene și, cel mai important, că este primul partid din România care înlătură orice dubiu că ar fi rămas ”încremenit în proiect”. Care sunt semnalele transmise de acest Congres și care susțin argumentația mea?

• Semnalul ruperii de trecut – PSD se consacră ca partidul Stângii europene moderne. Echipa Dragnea-Zgonea a înțeles că eticheta de ”partid comunist”, deși nedreaptă, aduce încă grave prejudicii marelui partid de Stânga din România. Nimeni nu chestionează noul PNL despre rădăcinile sale comuniste (cel puțin formal fostul PDL este desprins tot din FSN, considerat îndeobște continuatorul PCR), dar marea majoritate a formatorilor de opinie acuză PSD de această origine. Nu mai contează că cel puțin după 2000 PSD a fost poate cel mai viu partid din România, cu scrutinuri interne zgomotoase (2005- alegerea lui Mircea Geoană, 2010- alegerea lui Victor Ponta), cu numeroase conflicte interne care numai semn al lipsei de democrație în partid nu au fost. Era deci nevoie de această rupere simbolică de trecut, de un asemenea gest de luciditate și curaj. Nu poți să construiești viitorul dacă nu îți recunoști trecutul și nu încerci să îți corectezi greșelile.
• Semnalul clarificării doctrinare – NU experimentelor tip Syriza, Podemos.

Așa cum scriam și în 26 septembrie a.c., noul clivaj în interiorul Stângii europene este centrat în jurul luptei împotriva austerității și împotriva inegalităților veniturilor,  (temă readusă în mainstrem de best-sellerul ”Capitalul în secolul XXI” al economistului francez Thomas Piketty) iar Stânga europeană modernă din care face parte și PSD își propune să corecteze prin politici publice și în cadru constituțional excesele capitalismului economic. Din acest punct de vedere, direcția PSD în perioada imediat următoare este reliefată chiar în discursul președintelui Dragnea la Congres: ”Politica de stânga înseamnă în primul rând progres, înseamnă creştere economică şi dezvoltare durabilă a societăţii, înseamnă locuri de muncă şi inovaţie, educaţie, sănătate, cultură. Înseamnă dezvoltarea unui model economic în care goana după profit cu orice preţ este înlocuită cu grija faţă de oameni. Ceea ce dreapta nu reuşeşte să înţeleagă şi nu va înţelege niciodată este că noi nu vrem să dăm de pomană nimănui, dar vrem şanse egale pentru toţi”. Cu alte cuvinte, PSD va acționa ca partidul de Stânga al Egalității de Șanse.

• Semnalul profesionalizării PSD. Noua conducere PSD a asumat că în viața politică românească s-au comis de toate părțile greșeli în promovarea resurselor umane și este și decisă să corecteze aceste erori. Astfel, liderii locali nu mai intră în conducerea națională, liderii județeni vor fi aleși de toți membrii organizației, activitatea conducerii Guvernului va fi separată de cea de conducere a partidului.

Aceste trei semnale sunt definitorii pentru viitoare acțiune politică a PSD. E vorba de o investiție în viitor dar și de o provocare la adresa celorlalte partide care contează în România. PSD  a reușit să opereze aceste reforme interne de amploare chiar aflat la guvernare, chiar presat de numeroși adversari politici, chiar legitimat de scoruri bune în sondaje după 3 ani și jumătate de guvernare.

”Încremenirea în proiect” nu mai poate fi astăzi lozinca demonizării PSD. Singurii care trebuie să depășească această etapă sunt cei care ocupă culoarul de Dreapta al eșichierului politic.