Premium
Am auzit, în ultimii ani, discutându-se intens despre piața muncii. Este o zonă a economiei care influențează în mod direct nu numai creșterea economică, un indicator macro, ci, și economia reală.
Piața muncii este un reper semnificativ pentru toate sectoarele. De altfel, nu de puține ori, am auzit oameni de business sau reprezentanți ai organizațiilor patronale spunând că ar putea să aibă rezultate economice mai bune, dar le lipsește forța de muncă.
Este, fără îndoială, o problemă. Economistul Ionuț Dumitru a prezentat în cadrul unei analize, o radiografie a pieței muncii, plecând de la indicatorii macroeconomici.
Astfel, România are o populație cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani, populația aptă de muncă, așa cum este numită, cu o pondere de 65% din total, ceea ce se încadrează în media europeană și este un procentaj similar cu cele ale statelor în regiune.
Dacă însă vedem care este populația activă în intervalul de vârstă 15-64 de ani, vom constata că procentajul este de doar 65% din total, ceea ce plasează România pe penultimul loc din Uniunea Europeană, doar înaintea Italiei.
Drept urmare, România are o populație inactivă cu o pondere ridicată din care fac parte elevi sau studenți, pensionari, asistați sociali de către stat sau de alte organizații neguvernamentale. Conform celui mai recent recensământ, populația activă a României a scăzut în ultimii 10 ani cu un milion de persoane, în timp ce în perioada dintre cele două recensăminte numărul persoanelor inactive a rămas aproape constant. Este un fapt îngrijorător care ne arată că schimbările se produc la nivelul persoanelor active, o parte importantă probabil alegând să plece din țară, în timp ce populația inactivă a rămas constantă. Este exact invers de cum ne-am dori să se întâmple, respectiv ca de la un recensământ la altul numărul populației inactive să înregistreze o tendință descrescătoare.
Ionuț Dumitru își aruncă o privire asupra segmentului de vârstă cuprins între 55 și 64 de ani. Constatarea este că doar 46% din populația segmentului este activă, cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană, iar 94% din cei aflați în afara pieței muncii afirmă că nu s-ar mai întoarce să lucreze.
Toate aceste date reconfirmă ieșirile la pensie anticipată, fără limită de vârstă și fără a atinge nivelul minim de ani de contribuție la care se adaugă pensionarii cu un regim special. De altfel, durata vieții active în muncă în România este de numai 31,3 ani, cea mai mică din Uniunea Europeană.
Dintre cei care muncesc, doar puțin peste jumătate sunt salariați, iar dintre aceștia numai 78% plătesc taxe și impozite, restul nu apar la fisc, ceea ce ne spune că lucrează „la negru", iar dintre cei care plătesc taxe și impozite, un sfert sunt angajați în sectorul public.
Așadar, datele arată că România are puțini oameni pe piața muncii, iar stimulentele pentru a lucra sunt neinteresante. Există un abuz de pensii speciale care dau posibilitatea unor categorii largi de angajați să se retragă din activitate, chiar dacă mulți dintre ei se află la vârful carierei lor și sunt de asemenea o mulțime de vehicule fiscale mai avantajoase decât plata unor salarii. Mai există și problema salariaților plătiți cu salariul minim pe economie, ceea ce arată că o parte dintre ei își rotunjesc veniturile „la negru".
Ionuț Dumitru propune și unele soluții de îmbunătățire a situației. Ele sunt deja cunoscute și anume stimularea prelungirii vieții active și regândirea sistemului de pensii speciale care este astăzi un abuz din multe puncte de vedere. Totodată, economistul propune și o regândire a stimulentelor fiscale care încurajează angajarea și activitatea, în general. Dar, de ani de zile nu se face nimic, ci doar politicienii asistă pasiv la felul în care se degradează indicatorii pieței muncii.
