Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă o analiză din Ziarul Financiar pe tema prognozei de primăvară a Comisiei Europene care vine cu vești proaste pentru economia României.
Ziarul Financiar:
Creşterile economice ale ţărilor din Uniunea Europeană şi zona euro vor încetini în 2019, iar cele mai pronunţate căderi de ritm vor fi înregistrate în Europa Centrală şi de Est, potrivit prognozei de primăvară a Comisiei Europene. Creşterile vor râmăne totuşi solide, însă se amplifică riscurile.
Dintre statele UE, doar în Danemarca, Slovacia şi, surpriză, Grecia PIB-ul va accelera în 2019.
De asemenea, Comisia Europeană trage un semnal de alarmă în privinţa politicilor economice „periculoase” ale preşedintelui american Donald Trump, avertizând că accelerarea cheltuielilor administraţiei de la Washington şi protecţionismul comercial ameninţă stabilitatea financiară globală şi sănătatea economiei mondiale. CE enumeră, printre alte riscuri care ar trebui să preocupe UE, datoriile Greciei, incertitudinile politice din Italia, Brexitul şi precaritatea bugetului Spaniei.
În UE, cea mai amplă încetinire a creşterii economice va fi înregistrată de Irlanda, însă acest lucru nu surprinde pe nimeni, având în vedere creşterile PIB spectaculoase din anii anteriori datorate unor trucuri de calcul. Anul trecut, economia irlandeză a avansat cu 7,8%. Anul acesta, creşterea va fi de 5,7%, iar anul viitor de 4,1%, potrivit prognozei CE.
În Europa Centrală şi de Est, campion al încetinirii este Slovenia, unde economia îşi va reduce avansul de la 4,7% anul acesta la 3,6% anul viitor. Şi în Estonia creşterea va încetini semnificativ, de la 3,7% la 2,8%. La fel şi în Ungaria, de la 4% la 3,2%. Polonia, cea mai mare economie est-europeană, şi România vor slăbi ritmul de la 4,3%, respectiv 4,5% la 3,7% şi 3,9%.
În Cehia, cea mai dezvoltată economie din regiune, PIB-ul va creşte cu 3,4% anul acesta şi cu 3,1% anul următor.
Aceste încetiniri vin în condiţiile în care încep negocierile pentru bugetul post-Brexit al Uniunii Europene, unul care nu va beneficia de contribuţia substanţială a Marii Britanii. Statele membre ale UE din Europa Centrală şi de Est ar putea primi mai puţine fonduri europene. De asemenea, prinde contur ideea condiţionării alocării de fonduri UE în funcţie de respectarea principiului statului de drept. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
O veritabilă "revoluţie de catifea" este pe cale să se producă în Armenia, unde mobilizarea populară obligă partidul la putere să negocieze cu şeful opoziţiei, Nikol Pachinyan. Miercuri 2 mai, la îndemnul lui Pachinyan, armenii au reuşit să "paralizeze" total administraţia şi viaţa publică, un avertisment care pare să fi ajuns la destinatar. Pe data de opt mai deputaţii de la Erevan urmează să aleagă un nou prim ministru, iar în caz de eşec Parlamentul va fi dizolvat urmînd să fie organizate alegeri anticipate.
"Puterea a înţeles că nu poate face nimic în faţa acţiunii hotărîte a poporului. Iar operaţiunea de paralizare a Armeniei, perfect condusă şi pusă în practică, a fost un triumf. În istoria revoluţiilor ceea ce s-a întîmplat în Armenia este excepţional!” Aceste cuvinte, reluate de cotidianul Le Monde, îi aparţin unui politolog armean, Hayk Martirosian. Si alţi observatori sunt de acord cu afirmaţiile sale. Campania de “neascultare civică” s-a derulat fără incidente şi cu un extraordinar impact mediatic în Armenia şi chiar peste hotare. Populaţia a reuşit să paralizeze nu numai capitala, ci şi alte localităţi ale ţării. Metrouri, gări, şosele, şcoli, centre comerciale, au fost blocate. Plină se semnificaţii este boicotarea unor magazine aparţinînd unor oligarhi, sau familiei Sarkissian.
Reamintim că mişcările de protest au început după ce Serge Sarkissian, adept al unui "model putinian", a încercat să se perenizeze la putere în calitate de prim ministru deşi efectuase deja două mandate de preşedinte în fruntea ţării.
Pe o scară mai largă, geopolitică, precum şi în numele democraţiei şi al idealului de cilizaţie, ceea ce au reuşit pînă acum armenii mi se pare absolut exemplar. Armenia, fostă republică sovietică devenită independentă în 1991, demonstrează într-un fel că "modelul" autoritar care a început să se impună de o vreme în unele regiuni nu este o fatalitate. China, Rusia, Turcia, sunt principalele exemple de autocraţii în care respectivii lideri, Xi Jinping, Vladimir Putin, Recepp Tayyip Erdogan, au manevrat astfel încît să-şi asigure puterea pe viaţă. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Distrugerea a avut loc în timpul nopţii de sâmbătă spre duminică, 28/29 aprilie. Baza de cercetare a agenţilor neurotoxici şi armelor chimice din sudul Rusiei fusese desemnată de către şeful intelligence-ului britanic, Sir Mark Sedwill, drept sursa în care s-a produs agentul Novichok care a fost utilizat de agenţii ruşi ce au executat operaţiunea de asasinare a fostului dublu agent rus al GRU şi britanic, al MI6.
Vladimir Putin şi-a şters urmele înainte ca investigatorii din Organizaţia de interzicere a armelor Chimice – OPCW – să ajungă să viziteze facilitatea în investigaţia pe care o fac legat de tentativa de asasinat a lui Skripal pe pământ britanic. Distrugerea bazei şi nivelarea terenului unde aceasta se afla a avut loc după 10 ani de când aceasta produce arme chimice, inclusiv agentul neurotoxic acuzat ca fiind utilizat pentru a-l elimina pe Skripal, într-un atac eşuat din care atât agentul dublu, cât şi fiica sa şi-au revenit miraculos. Asta în ciuda angajamentelor internaţionale ale Rusiei care trebuia să distrugă toate depozitele de arme chimice şi să nu mai producă altele noi.
Reacţia e cu atât mai cinică cu cât între Marea Britanie şi Rusia a intervenit o dispută legată de sursa substanţei neurotoxice, confirmată de către OPCW. Vizita şi ridicarea unor mostre de la baza Shikhany ar fi închis cercul definitiv privind provenienţa şi responsabilitatea pentru atac. (Mai multe detalii AICI)
contributors.ro:
Cel de la sfârşitul lui aprilie nu a fost nicidecum primul summit inter-coreean de după 1953. A fost al treilea, primele două avându-l ca protagonist pe Kim Jong Il, tatăl actualului lider nord-coreean, în 2000 şi 2007. Evident, aşa cum ştim, nu s-a schimbat nimic după precedentele întâlniri la vârf Nord-Sud. De fiecare dată când li s-au terminat banii şi ajutoarele alimentare de după summiturile pentru destindere, comuniştii au ameninţat din nou cu armele nucleare, câţiva ani, apoi au acceptat un alt şi mult mai spectaculos „summit al păcii” cu vecinii capitalişti din Sud. Probabil, Coreea de Nord este din nou în faliment şi are nevoie de bani. De mulţi bani, de data aceasta, după cât de amplă este piesa de teatru în care a acceptat să joace Kim Jong Un.
Voi începe abrupt, spunând că atâta timp cât există regimul comunist din Coreea de Nord nu vor fi posibile nici unificarea peninsulei, nici denuclearizarea, nici pacea reală, credibilă. Vor fi doar oportunităţi de imagine pentru liderul local de la Phenian şi pentru liderii sud-coreeni sau occidentali care acceptă „teatrul”, precum şi o mulţime de subiecte de presă, cu o anumită audienţă, ce-i drept.
Dar să vedem cele trei obiective anunțate. Să le luăm pe rând. Cei doi lideri au zis că au făcut pace și au semnat solemni niște declarații bombastice, pe o coală de hârtie. Nici teoretic, nici practic, aceasta nu înseamnă pace. Pacea înseamnă, după un război, negocierea și adoptarea unui Tratat de Pace. Iar Tratatele, în cazul războaielor, sunt procese de negociere complexe, susținute de echipe de experți (juriști, militari, economiști, istorici etc.) care stabilesc, printre alte clauze, despăgubiri de război. Războiul Coreean a început în 1950 prin atacul Nordului comunist asupra Sudului. Au murit aproape două milioane de oameni, coreeni, chinezi și americani. Milioane de familii au fost distruse. Nu văd cum un Tratat de Pace nu ar consemna acest adevăr istoric simplu și nu ar stabili consecințele acestuia. Tot Coreea de Sud și americanii trebuie să plătească şi pentru această „pace”, după 65 de ani, aşa cum au plătit şi pentru război? (Mai multe detalii AICI)
