DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Cu atâtea drepturi 'speciale', normalitatea nu mai pare normală!

mama si copil

Un studiu realizat la solicitarea ministrului Muncii, Dragoș Pâslaru  a scos la iveală faptul ca 242 de persoane care beneficiaza de indemnizația de creștere a copilului (0,17% din numarul total al beneficiarilor) primesc circa o treime din bugetul alocat. Bineînțeles, studiul aruncat pe piață a fost însoțit și de exemplele de rigoare: o persoană din Sibiu încasează o indemnizație de 159.084 lei (adica 85% din venitul mediu lunar de 187.158 lei), o alta din Sectorul 1, Bucuresti, încasează o indemnizație de 94.168 lei, o persoană din Constanta, primește o indemnizație de 56.132 lei... și lista continuă.

Față în față cu asemenea sume, mulți s-au revoltat. Alții au început să strige ”Dom'le, nu sunt bani!”. Alții au început să vehiculeze ideea reducerii indemnizațiilor de creștere a copilului sau măcar a plafonării lor.

Extrem de abil, ministrul Pâslaru, cel de care a pornit această informație, a ieșit la ceas de seară, afirmând suficient:  "Nu se pune problema stabilirii unui plafon pentru indemnizații. Noi am expus o realitate. Parlamentul trebuie să găseasca o soluție."

Toată această mascaradă a fost menită a arunca pisica din curtea ministerului în cea a Parlamentului. Pe principiul eu v-am informat, rezolvați voi. Însă Ministerul, și nu Parlamentul, este cel care elaborează strategia privitoare la abordarea problemei natalității.

Dacă nu ar fi fost vorba doar de populism, în starea lui cea mai pură, studiul ministerului ar fi oferit toate datele: care este ponderea indemnizațiilor minime, câte sunt medii și câte maxime. Cu alte cuvinte, cât la sută dintre indemnizațiile acordate pentru creșterea copilului au la bază 0 contribuție și cât la sută au în spate încasarea anterioară a unor venituri la bugetul de stat. Iar, pentru a avea o imagine completă, studiul Ministerului Muncii ar fi trebuit suprapus peste datele oferite de Ministerul Educației: câți dintre copiii născuți în ultimii ani sunt înscriși la o școală, câți dintre ei au luat Bac-ul, câți s-au angajat.

Realitatea este însă că ministrul Pâslaru, în prag de campanie electorală, a ales soluția benefică pentru domnia sa. Aruncăm niște cifre pe piață, toată lumea le comentează, noi ne facem că muncim și nu vrem tăierea sau plafonarea indemnizațiilor, iar... FONDUL problemei  este uitat!

Pentru că în dezbaterea adevărată referitoare la ce se întâmplă cu natalitatea în România, cuantumul indemnizației este doar o mică parte a acestei probleme extrem de complexe și de grave.

Știm cu toții, și cu siguranță o știe și domnul ministru, că natalitatea în România este într-o dramatică scădere. Sporul natural este negativ. Mai mult decât atât, studiile arată că familiile cu venituri medii decid mult mai greu să facă un copil, nu vorbim de mai mulți.

La fel de bine, știm cu toții, și la fel de bine o știe și domnul ministru, că nicio familie normală nu decide să aducă un copil pe lume în funcție de mărimea indemnizației acordate de stat. Eventual, cuantumul acesteia reprezintă doar un factor. Importante sunt însă altele, asupra cărora un stat, care își dorește în mod real și nu doar declarativ creșterea natalității, ar trebui să se concentreze: îmbunătățirea și extinderea serviciilor sociale (creșe), a celor educaționale (grădinițe, școli) sau/și a serviciilor medicale. Toate acestea, în paralel cu o legislație predictibilă astfel încât părintele să nu se trezească, la șase luni după nașterea copilului, că trebuie să se întoarcă la serviciu sau, dimpotrivă, că este obligat să mai stea doi ani acasă.

Bineînțeles,așa cum spuneam mai sus, domnul ministru Pâslaru a ales varianta simplă, dar cu cele mai mari efecte din punct de vedere electoral: populismul. Ce este anormal în a incasa o indemnizație de creștere a copilului în raport de veniturile pentru care ai plătit taxe și impozite? Anormal este să nu contribui cu un leu la bugetul statului, dar să încasezi, iar și iar, această indemnizație. E drept, în țara în care mai toate drepturile dobândite de la stat sunt speciale, contributivitatea, acel principiu clar și simplu care stă la baza oricărui sistem sustenabil, este uitat complet. Cu atâtea drepturi "speciale" normalitatea nu mai pare normală! Populismul însă da!

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.