Diferențele dinte PMP și PNL devin atât de mici încât existența lor ca partide separate nu se mai justifică.
Ce este Partidul Mișcarea Populară?
Înainte de a intra în detalii trebuie să spunem că PMP nu este un partid care urmărește să impună o anumită orientare a politicilor publice din opoziție. Lucru acesta poate fi determinat foarte ușor. Este suficient să ne întrebăm care sunt acele politici publice, care sunt acele idei pe care partidul Se presupune că le promovează în arena publică. Evident, PMP este un partid unionist. Dar aceasta este o evoluție relativ recentă și nu explică originile și continuitatea partidului.
Prin urmare, PMP este un partid al cărui scop este să faciliteze accesul la putere. Evident, inițial, partidul a fost gândit să asigure continuitatea pe o funcție a lui Traian Băsescu și, posibil, protecția în fața legii pe care statutul de parlamentar o conferă. Dar asta încă nu ne răspunde la întrebarea noastră. Cu ce a atras Traian Băsescu pe restul membrilor de partid?
PMP pare să se fi agregat prin punerea în comun a trei resurse. Prima resursă, evident, este popularitatea personală a lui Traian Băsescu pe teritoriul României. În noiembrie 2017 Traian Băsescu avea 27% încredere (sondaj CURS). A doua resursă este puterea organizațională a unor grupuri din teritoriu care, dintr-un motiv sau altul, nu își găsiseră un loc mai cald în marile partide. A treia resursă este popularitatea lui Traian Băsescu în Republica Moldova. Cei 62% dintre moldoveni care au votat cu PMP au avut un rol crucial în depășirea pragului.
Ei bine, două resurse din trei sunt erodate. Popularitatea internă a lui Traian Băsescu se menține în cadrul electoratului dur dar dl Băsescu nu mai este asociat cu nici o idee majoră pe care să o promoveze și pe care să o folosească ca vehicul comunicațional. În orice caz, fostul președinte s-a retras și nu își mai asociază imaginea cu a partidului.
Apoi, organizațiile locale ale PMP au astăzi mai multe opțiuni decât aveau înainte. Au purtat lupte politice, au câștigat poziții în consiliile locale și au făcut alianțe strategice cu oricine a fost nevoie. Obținând aceste voturi și făcând acesta alianțe, organizațiile PMP și-au dovedit valoarea pe piața politică. Astăzi, dacă vor dori să își ofere resursele politice, acestea au deja o valoare inițială cunoscută. Astfel, liderii locali de succes pot căuta să treacă la PSD sau PNL, partide care oferă o perspectivă mai stabilă. Iar liderii locali care nu au avut succes, ei bine... nu au avut succes.
PMP încotro?
Astfel, Partidul Mișcarea Populară cu greu și mai justifică existența pentru un nou ciclu electoral. Am scris intr-un articol anterior cuvinte asemănătoare despre Partidul Național Liberal. Dar diferența dintre cele două situații este majoră. PNL are nevoie să regăsească o viziune care să îi justifice existența în fața societății. PMP, dincolo de unionism, deja nu mai are ce identități să își găsească. În plus, și foarte important, începe să nu își justifice existența nici măcar în fața propriilor structuri. Pentru militantul PNL partidul este cea mai bună șansă de a contracara PSD și a ajunge la putere. Pentru militarul PMP nu este clar că partidul său mai poate să servească oricare dintre aceste două scopuri.
Prin urmare, haideți să începem să ne gândim la faptul că s-ar putea ca PMP să nu mai intre în alegerile legislative din 2020.
Cristian Hrițuc spune că PSD ar putea prelua lideri locali ai PMP în anul electoral. Este o ipoteză foarte plauzibilă. Dar, în paralel cu aceasta, PNL ar putea face și el efortul de a absorbi pe PMP fie în mod formal fie organizație cu organizație.
În definitiv după plecarea lui Traian Băsescu, barierele care despart cele două partide au rămas foarte puține. Ambele reprezintă opoziția la PSD făcută în cadrul structurii de putere existente (establishmentului). USR și strada par să susțină că există o problemă profundă în modul în care se face politică în România iar simptomul cel mai agresiv al acestei probleme este Liviu Dragnea. PNL și PMP susțin doar că este o problemă în modul în care PSD face politică și, dacă PSD ar pierde, toate lucrurile s-ar reîntoarce la o normalitate pozitivă.
Ambele partide trebuie să navigheze (și navighează cu dificultate) între două tipuri de nevoi. O bună parte din electoratul de dreapta este radicalizat pe teme de puritate și justiție. Pe de altă parte, ambele partide depind într-o oarecare măsură de lideri locali care, chiar și atunci când nu au probleme cu justiția, nu sunt deloc puri.
Când ar putea avea loc absorbția?
Este extrem de dificil să faci predicții politice în ultimii ani. Dar, judecând la rece, un moment bun pentru o fuziune formală ar putea fi între alegerile locale și cele parlamentare.
Alegerile locale vor da șansa PNL și PMP să își măsoare din nou puterea politică, ușurând sarcina negociatorilor. În plus, PMP va putea să pună pe listele locale persoane cu probleme cu Justiția fără ca cineva să poată acuza PNL că nu își respectă promisiunile.
Posibilitatea ca partidul lui Traian Băsescu să fuzioneze cu PNL poate părea revoluționară. Dar gândiți-vă că, electoral vorbind, România tinde să se structureze într-un sistem de trei-patru partide în care avem pe de o parte Partidul Social Democrat (plus un satelit) vs. două partide de dreapta. Majoritatea haosului partinic pe care îl putem observa pe scena politică nu se apare în perioada pre electorală, când pragul de 5% penalizează pe cei care ies din rând, ci în perioada post-electorală, când mandatul reprezentativ prescris de Constituție parlamentarilor le dă libertatea să se combine după cum doresc.
Traian Băsescu a reușit în 2016 să promoveze al treilea partid al opoziției folosind ultimele scântei ale vocației sale carismatice. El a fost speranța necesară pentru a galvaniza Partidul Mișcarea Populară și a-l aduce împreună. Dar speranța, deși moare ultima, moare și ia la un moment dat.
Comentează