Se convoacă repede Parlamentul: nu se întrunește cvorumul – ”ce putem face, noi am fost de bună credință, dar colegii sunt prinși cu campania”... Se stabilește o nouă dată pentru plen: evident, după alegeri. Abia atunci – cu bilele bine ascunse – se va putea vota, cu riscuri mai mici de imagine, împotriva solicitării DNA.
Având în vedere contextul electoral și modul în care a acționat Puterea în situații similare, aproape sigur așa va fi gestionat în Parlament scandalul Microsoft: tergiversând o vreme dezbaterea, apoi blocând-o de tot. Problema e că o astfel de abordare va fi fatală pentru stropul de legitimitate morală de care se mai bucură Legislativul; lumea mai uită, să spunem, modul în care au fost îngropate anchetele unor baronași locali de mâna a doua; când însă încerci să sufoci în proceduri și explicații proletcultiste un scandal de corupție catastrofal, decisiv, care duce cu sine, ca o avalanșă, întreaga clasă politică, devii – instituțional vorbind – un organism malign, care parazitează și gripează toată logica de funcționare a statului de drept.
În Dosarul Microsoft Parlamentul își joacă destinul și locul în cadrul democrației românești. Și are, probabil, o ultimă sansă de a dovedi că nu este doar o costisitoare eroare de sistem.
Comentează