Celor care o fac politica trebuie să le ofere cel puțin unul dintre următoarele trei lucruri:
- Timp
- Carieră
- Bani
Să le luăm pe rînd.
Timpul
Acelora care se implică în politică fără să fie interesați de carieră și bani, care au o profesiune și cîștigă bani din ea, politica trebuie să le ofere în schimb timp pentru a-și vedea de afaceri sau cariera profesională. Un om cu afaceri sau carieră, un om capabil în ceea ce face, așa cum ne dorim să fie politicienii, muncește cel puțin 10 ore pe zi. Dacă punem la socoteală și gînditul, nervii și stresul legate de profesiune și, mai ales, afaceri, ajungem la 14-16 ore pe zi sau chiar 20 de ore pe zi. La acestea se adaugă familia și viața personală, celor cărora le sînt dedicate serile, atunci cînd se poate, foarte rar, weekendurile, și nu toate, și vacanțele, atunci cînd există. E cam greu să-i ceri unui asemenea om să renunțe la familie și viață personală, și să se concentreze și la politică, și la afaceri sau profesiune, în condițiile în care îi mai sar și presa și justițiarii în cap pentru conflict de interese și alte asemenea. Politica nu poate oferi timp. Politica mănîncă timp, concentrare și energie. Astfel de oameni ar face politică în extrem de puținul timp liber, superficial. Cum e să fii ministru 2 ore pe lună?
Cariera
Ce înseamnă o carieră politică? Înseamnă să ocupi o demnitate publică (președinte, premier, ministru, secretar de stat, parlamentar, președinte de consiliu județean, consilier județean sau local, primar). Cele mai multe dintre aceste demnități presupun alegeri la care sînt mai mulți candidați pe loc. Ce se întîmplă cu candidații care au picat? Ei mai sînt politicieni sau nu? Ce fac ei cît e ziulica de lungă? Care e profesiunea lor? Din ce trăiesc? Dacă ai ieșit 2, 4 sau 6 ani din profesiunea sau afacerea ta pentru a fi politician e foarte greu să revii. În anii ăștia te deprofesionalizezi. O iei de la capăt din 4 în 4 ani? Cîștigi alegerile, ești politician, le pierzi redevii avocat, medic, informatician, actor, profesor sau om de afaceri, cîștigi următoarea rundă de alegeri redevii iar politician și renunți la meseria ta de bază, și așa mai departe. Toate profesiunile și afacerile sînt riscante însă doar în politică se dau periodic examene eliminatorii cu mai mulți candidați pe loc. Și ce te faci cu noii veniți în politică, cei atît de iubiți de analiști, presă, popor? Toată lumea vrea fețe noi în politică. Însă din cauza lipsei de experiență, de relații, de notorietate, respectivii e foarte posibil să piardă primele runde de alegeri la care participă. Ce fac? Se lasă de politică și se întorc la meseriile lor, spre disperarea spiriților civici care vor fețe noi și curate în politică? Ca să nu mai spun că se propune limitarea numărului de mandate și la nivel parlamentar și local. Intri 4 sau 8 ani în politică, dacă ai norocul să fii ales, apoi ești out și trebuie să te întorci la meseria ta de bază, după o pauză de 4 sau 8 ani. Dacă te mai primește cineva. Bine, dacă vorbim de cei dispuși să intre în politică doar pentru carieră și care sînt dispuși să-și dedice timpul și energia politicii fără să pretindă bani în schimb, atunci e clar că vorbim de oameni bogați. Oameni care au venituri pentru ei și familiile lor care le permit să trăiască bine ani de zile. Nu sînt oameni de afaceri, căci sînt dispuși să-și dedice timpul și energia politicii. Și nici n-ar fi acceptați de spiriții civici pe caz de conflict de interese. Sînt oameni cu bani și timp. Adică foști oameni de afaceri și copii de oameni de afaceri care sînt finanțați de părinți. Un segment destul de restrîns și deloc iubit. Mafioți și beizadele, cum le-ar zice, presa, spiriții civici și poporul. Au intrat în politică ca să se îmbogățească și mai mult, ca să-și aranjeze afacerile sau să le aranjeze părinților, care i-au trimis în politică ca să aibă relații politice pentru una-alta. Sau fac politică așa, ca moft, fiindcă s-au rugat de tăticu și tăticu le-a făcut hatîrul. Fac politică ca să nu se drogheze, ca să nu se plictisească și pentru că nu sînt în stare să muncească cinstit, să aibă și ei o meserie.
Banii
Sînt oameni care sînt dispuși să-și dedice timpul și energia politicii și chiar sînt dispuși să accepte riscul de a sta ani de zile pe bară, fără să ocupe o demnitate sau funcție politică. Sînt dispuși să facă politică și să renunțe la profesiune pentru asta. Nu sînt foști oameni bogați și nici copii de bani gata. Sînt oameni care sînt dispuși să înceapă de jos, să lupte. Să stea pe bară cîțiva ani, pînă prind experiență și capătă notorietate și încrederea colegilor și alegătorilor. Sînt dispuși să stea în opoziție și, fideli partidului și principiilor, să nu treacă în barca puterii, să stea 4 sau 8 ani fără să ocupe o demnitate sau funcție politică. Ba mai mult, cînd sînt la putere, fideli principiilor, preferă să stea fără funcție decît să se inventeze funcții pe bani contribuabililor pentru ei. Dar au viață personală și familii. Vor casă, mașină, haine, mîncare, vacanțe, distracție, educație pentru copii, sănătate și cam tot ce vrea tot omul. Le poate oferi politica acești bani, pe căi legale, fără să ia mită, să facă trafic de influență, să ia comisioane și să trucheze licitații? Ca să nu mai spunem că dacă-s la început, sînt mici, sau dacă sînt în opoziție, deci dacă nu au acces la putere, nu pot lua bani nici măcar pe căi nelegale. Și mai e și problema costurilor extrem de ridicate pentru campaniile electorale. Investițiile financiare în cariera de politician sînt foarte mari, mult mai mari decît pentru alte profesiuni.
Veți spune: Dom’le, trebuie să se sacrifice pentru țară, dă-i în mă-sa. Dacă vor bine, dacă nu, iar bine. Apoi veți uita ce ați spus și vă veți plînge iar că oamenii de calitate nu se implică în politică, ba chiar mai mult, cînd vi se va cere să renunțați la timpul, cariera și banii voștri pentru politică, veți refuza, și pe bună dreptate.
Dacă vrem ca în politică să se implice cît mai mulți oameni de calitate, trebuie s-o facem atractivă. Sau putem s-o ținem în continuare cu discursuri moralizatoare ”să fie bine ca să nu fie rău, să se sacrifice, ce-i plîngem atîta, noi nu suferim?” iar spre politică să se îndrepte în continuare incapabilii și hoții.
Politica trebuie să ofere carieră și bani și s-o facă în afara administrației. Este vital ca politicienii să vină din afara administrației și să nu fie dependenți de ea. Ba mai mult, ei, în calitate de reprezentanți ai intereselor societății, să conducă și controleze administrația. Or, nu pot face acest lucru dacă ei vin din rîndul administrației, sînt din sistem. Oricum, riscurile ca politicienii să fie înghițiți de administrație și transformați în purtători ai intereselor acesteia sînt foarte mari.
Astfel, tema e următoarea: Cum poate oferi politica bani și carieră astfel încît să fie atractivă pentru oamenii de calitate?
Personal, cred că aceste două soluții, coroborate, ar rezolva problema:
- Salarii foarte mari pentru funcțiile politice, care să satisfacă pretențiile ridicate ale celor care sînt elita țării și să le dea posibilitatea să economisească și pentru zile negre (gen opoziția sau, și mai rău, opoziția fără funcție)
- Fundații pe lîngă partidele politice care să ofere funcții și finanțare politicienilor tineri sau celor rămași fără funcție.
Vrem ca politicienii sau rudele lor apropiate să nu aibă afaceri, vrem ca politicienii să nu fie ”beizadele”, vrem ca politicienii să aibă o profesiune și să fi dat dovadă de excelență în respectiva profesiune, vrem să fie tineri, vrem să-și dedice tot timpul și energia politicii, vrem să fie realizați financiar pentru a nu fi vulnerabili în fața corupției, vrem să fie realizați financiar ca o probă a competenței și excelenței profesionale, vrem să fie realizați familial și social. Dacă ar fi după noi, politicienii ar arăta ca personajele feminine din filmele americane de duzină: top modelă, maxim 27 de ani, sufletistă, unul dintre cei mai mari specialiști în fizica nucleară, biologie, medicină, chimie sau detectivistică, știe karate, să cînte la pian și să facă sex sălbatic în timp ce conduce pe două roți într-o urmărire și trage în același timp cu pistolul automat pe geam.
Mă găsiți și pe Medium
Comentează