Cum pregateste Iohannis reforma PNL si de ce partidul va castiga localele

“Cea mai frumoasa siretenie a Diavolului consta in a ne convinge ca el nu exista”, scria undeva Baudelaire, citat cu entuziasm de Denis de Rougemont. Cea mai frumoasa smecherie a PSD, pe de alta parte, consta in a ne demonstra ca toti ceilalti sunt la fel de ticalosi ca si el.

Si totusi: cu toate hibele sale, cu toate inertiile, PNL nu se poate compara nici cu PSD-ul condus pe toate partile de condamnati si urmariti penal; nici cu UNPR-ul domnilor Gabi Oprea (abuz in serviciu), Micky Spaga (spaga – luat), Urdareanu (spaga – dat) si Nicu Niro (e greu sa alegi o infractiune anume); nici cu sturlubaticul PMP care s-a reformat vadit prin inlocuirea Elenei Udrea cu Traian Basescu, modernizare care aminteste flagrant de povestea cu scapatul de dracul (lui Baudelaire) si datul de tata-su.

PNL se afla, totusi, cu cel putin trei pasi inaintea PSD, UNPR sau PMP (ALDE, totusi, nu exista, e doar un start-up care cauta in zadar cumparator):

1. E singurul partid important cu criterii de integritate adoptate si functionale. PSD a renuntat la criterii la inceputul urmarii penale a lui Ponta – si cu Dragnea in frunte orice criteriu e totusi o abureala simpatica. Sigur, poti grupa o serie de reguli sub titlul “Criterii de integritate” (sa fie fiinte umane, sa nu fie lideri ISIS) – dar criterii reale fara excluderea oricarui lider condamnat penal nu exista. UNPR, la randul sau, nu poate avea criterii de integritate – orice penal a fost aspirat cu voiosie aici. Cat despre PMP, sa fim seriosi: Elena Udrea e ideea platonica de politician penal iar Traian Basescu e forma transcendentala a imposturii.  Pana una-alta, PNL este singurul partid care a refuzat explicit primari ca si victoriosi pentru problemele lor cu legea;
2. PNL e singurul partid care a votat deschis, la vedere, pentru arestarea propriilor parlamentari. Da, a inceput sa o faca abia de un an ca la carte – si, da, a existat uneori o marja de eroare de 10% parlamentari care au ales sa faca altceva – dupa cum ii taie capul. Dar tendinta partidului a fost clara si onesta;
3. E singurul partid care s-a opus sistematic privilegiilor parlamentarilor. Da, din nou, si aici sunt imperfectiuni si probleme: lucrurile au inceput sa se miste abia in ultimul an; si, iarasi da, si aici a existat un grup de 20 de parlamentari PNL care au vazut altfel lucrurile si au dat sa semneze pentru pensii speciale. Dar partidul i-a razgandit.

Batranul slogan pepededist “PSD-PNL/Aceeasi mizerie” este, totusi, unul inselator si nedrept. Nu poti compara mizeria care trebuia sa puna gheara pe Romania in noiembrie 2014, prin Ponta, cu oamenii care au rezistat in Opozitie, la greu, pentru Iohannis. Nu poti compara fripturistii ALDE, care au sters-o repede la Putere de dragul valorilor USL 2.0, cu mana de oameni care mai credeau in toamna anului trecut ca tara nu va ajunge la dispozitia ortodocsilor unificatori din gasca lui Ghita.

Da, PNL este inca tinut pe loc de personaje gravitationale din vechea scoala de politicieni; da, are inca de scuturat o parte din balastul imagologic al guvernarii Boc; da, e inca perforat de pleava oportunista la nivelul structurilor locale. Dar nu se compara cu PSD, UNPR sau PMP ca grad de reforma interna. Cand toata clasa politica tacea chitic in jurul omni-ministrului cu antemergator Oprea, Alina Gorghiu i-a cerut totusi demisia (Si i s-a reprosat ca “a durat cateva ore pana s-a hotarat!”); cand stangistii explicau de zor cum e votul prin corespondenta neconstitutional, Iohannis si Gorghiu au tinut-o pe-a lor, desi tema parea iesita de pe agenda publica;  cand Romania trebuia sa traga un semnal de alarma privind derapajele usor psihotice ale lui Victor Ponta, PNL e cel care s-a retras in Opozitie; cand Romania a cerut guvern de tehnocrati, PNL a refuzat Puterea. Sa compari PNL cu PSD pentru ca fac parte din aceeasi clasa politica e ca si cum ai compara  Germania cu Belarusul pentru ca fac parte din acelasi continent.

La fel cum e falsa pe o logica elementara ideea unei raciri Iohannis-PNL. Nici macar un caracter mic – de fost presedinte – nu ar intoarce spatele partidului care l-a propulsat cu tenacitate in momente extrem de dificile. Si niciun actor politic rational nu ar indeparta un mamut politic stabil, de 40%, pentru a visa la “partide prezidentiale Alba ca Zapada” care, atunci cand – prin absurd – chiar se nasc, sucomba glorios la 3%, ca marea gaselnita “populara” a lui Basescu.

Nu: Iohannis va profita de acest moment de criza si de ragazul tehnocrat cerut de societate (si care nu va dura prea mult, pentru ca lipsa structurilor rodate de control si dezbatere duce la gafe de tip Baciu sau Guseth) pentru a forta, pe mana Alinei Gorghiu, reforma PNL: despartirea lina de penali, consacrarea unor proceduri clare anticoruptie, indepartarea unor nume erodate grav in urma cu 5-6 ani. Dincolo de vorbe, testul trainiciei se va da la alegerile locale, acolo unde garnitura de primari si consilieri locali propusi trebuie sa bifeze macar o parte din criteriile revolutiei #Colectiv.

Trebuie totusi observat un lucru: aruncarea in lupta electorala a unei echipe curate si tinere de candidati, indiferent de partid, nu poate fi un succes decat daca DNA si SRI pastreaza ritmul actual de primenire a clasei politice. Candidatii noi ceruti de societatea civila nu au nicio sansa in fata vechilor figuri penale sustinute de banii nelimitati ai unor grupuri de interese din zona administratiei locale. Daca aceste personaje vor putea intra in alegeri neverificate temeinic, exista riscul ca ele sa castige, sa fie arestate dupa cateva luni de mandat si sa lase pentru un nou ciclu politic administratia locala paralizata. Fara presiunea constanta si egala a DNA, lectiile revolutiei #Colectiv nu vor putea fi impuse partidelor lor de catre liderii reformisti.