Cum riscă din nou PSD să piardă prezidențialele la fotografie

De vină e, foarte probabil, tocmai statutul de favorit cert din faza pre-electorală, atunci când jucătorii de la masa puterii (oameni de afaceri, baroni locali, structuri de tot soiul) pariază disproporționat pe roșu, generând trei tipuri de exces:

Excesul de resurse – care aduce cu sine efectul pervers al ”îmbuibării” și socialismului de caviar;
Excesul de încredere – tradus imagologic în ”aroganță” și aere de baron
Excesul de resurse umane concurențiale – care se luptă pentru poziții sigure în slujba viitorului președinte și care în ziua votului vor fi deja epuizate de bătăliile interne și oricând gata de trădare sau răzbunare.

Primele două tipuri de exces au ca efect mobilizarea pe turnantă a unui electorat urban cu obraz mai subțire, care evită să se manifeste în piața publică, dar care vine la vot în ultima clipă ca reacție la abuzul de resurse și încredere afișate de PSD. Al treilea tip de exces macină din interior partidul – privându-l la numărătoarea finală de 2-3 procente pe care miza în toate analizele interne. Echipa lui Ponta cunoaște aceste riscuri – Mirel Palada a scris despre abordarea competiției cu prudență și modestie, ca într-un meci de rugby de uzură; Ponta însuși a văzut, în două rânduri, din postura de observator, cum prezidențiabilii stângii rămân fără oxigen tocmai la sprintul final. Totuși, în materie de încredere și resurse s-a greșit deja, lansarea-aniversare de pe stadion lovind tocmai în pântecele moale al unor sensibilități post-comuniste profunde. În plus, dosarul Microsoft pare să afecteze grav coeziunea internă din partid – deja intrată în faza agresiv concurențială, cu personaje ca Mazăre sau Vanghelie sugerând că își pot pune piciorul în ghips. Dosarul Microsoft este atât de grav – și are ramificații atât de adânci și probe bancare atât de solide – încât încep să apară, mai ales la nivelul pesediștilor, reclamațiile reciproce: ”El a facut!”; ”El m-a pus”; ”El m-a învățat!”. Pesedisto pesedisti lupus. A vorbit Dan Nica – spun unii. A mărturist Eugen Bejinariu – zic alții. Nu sunt doar două nume la mijloc: sunt două filiale, Galați și Suceava, debusolate în buza marilor alegeri. Și o atmosferă generalizată de suspiciune cu care nu-i deloc recomandabil să intri în ziua votului, când Liviu Dragnea ar avea nevoie, probabil, de oameni care își pot încredința unul altuia secrete. Oricât de rozalie a părut butaforia folosită pe Arena Națională, în spatele ei se ascunde – prin implicațiile dosarului Microsoft – o șandrama mai roasă de carii și mai fragilă ca niciodată.

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!