DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Cum să ajungi cel mai bogat român în trei pași / OPINIE

E simplu.

Pasul 1. Te apuci de afaceri într-o industrie ”strategică”. O industrie în care statul bagă bani și tu scoți. Ceva cu titlu sforăitor și statut mitologic. O industrie falimentară și fără concurență din afară. De obicei, astea sînt industrii depășite, intrate în desuetudine, cu produse nevandabile dar care par importante din punct de vedere național și patriotic. Sînt industrii despre care a citit electoratul cînd era mic în Povestiri istorice, industrii mari, grele, de secol XIX sau mijloc de secol XX, cu brigadieri și tata sus pe schele, cu Emil Hossu, Mircea Diaconu și Valentin Uritescu în roluri nemuritoare. Statul nu poate lăsa să moară industriile ”strategice”, trebuie să le subvenționeze. Tu stai la capătul fericit al țevii de bani. La primire.

Pasul 2. Te înhăitezi cu cîțiva politicieni cărora le promiți cotă parte din cîștiguri. De la toate partidele. Președinți de consilii județene, parlamentari, șefi de partide, miniștri, prim miniștri, chiar președinți de țară. Ei dau legi, ordonanțe, hotărîri de guvern și ordine ministeriale, fac presiuni și trafic de influență asupra funcționarilor, ei sînt cei care au acces la buget. Banii contribuabililor pe mîna și la dispoziția lor sînt. Și nu vorba de un milion sau zece milioane de euro. E vorba de cîteva zeci de miliarde de euro.

Pasul 3. Faci presiuni publice ca să aibă politicienii o scuză să bage banii contribuabililor în industria ta. Pentru asta folosești patronatul din industria respectivă, presa, sindicatele și demnitarii importanți, cu vizibilitate, autoritate și succes la popor. Sindicatele amenință cu greva și mișcări de stradă, patronatul amenință cu închiderea fabricilor și pierderea a mii sau zeci de mii de locuri de muncă, presa subliniază importanța strategică a respectivei industrii, industrie fără de care s-ar duce țara de rîpă și ne-ar încăleca dușmanii din afară iar demnitarii cu vizibilitate și priză la popor amintesc, printre sughițuri de plîns, zecile de mii de job-uri care s-ar pierde și vorbesc solemn importanța geopolitică și patriotică a industriei îngrășăminelor chimice, de exemplu.

Uite un exemplu de presiune publică și joc de glezne mediatic. E noiembrie 2008. Președintele țării se duce la o firmă din domeniul respectiv. Una din Tîrgu Mureș, să zicem, așa, de dragul exemplului. Nu la una dintre firmele tale. La concurență. Una care are 5-10% din piață, restul de 90% fiind al tău. În vizita, bine expusă mediatic, Președintele promite subvenții industriei. Patronatul și șefii de sindicat se plîng, totul e lacrimă și tragedie. Apoi, la cîteva zile, deși e de ani de zile pe profit și membrii CA iau prime de milioane de euro, respectiva companie se închide demonstrativ și tragic. Lume supărată, popor în șomaj tehnic, ziariști empatici, tămbălău. Politicienii sînt acuzați, Guvernul e pus la zid. Se creează nevoia urgentă a unei soluții umane, calde, tovărășești. Trebuie să se dea cît mai repede o lege, o hotărîre, ceva, ca să fie salvată industria. Politicienii nu pot sta cu mîinile în sîn. Fraierii care se uită la televizor aprobă și fac petiții fără să le dea prin cap că ei, din impozite, plătesc distracția și te ajută pe tine să ajungi cel mai bogat român. Chestia cu adevărat frumoasă e că tu nici măcar nu ești expus public. Totul pornește de la concurența ta. Numai că 90% din industrie îți aparține ție și tu ești principalul beneficiar al subvenției. Poți fi acuzat că ești pe felie cu politicienii și că v-ați combinat la un trafic de influență? Nu. A văzut toată lumea la televizor și a citit în ziar cum totul a pornit de la o vizită a unui politician la o companie cu care tu nu ai legătură, care, dimpotrivă, îți e concurentă. Iar politicienii au grijă să amintească doar numele companiei respective cînd vorbesc despre nevoia de subvenții. Numele companiei respective, soarta țăranilor, a țărișoarei și a locurilor de muncă. Nimic despre tine și afacerile tale prin care controlezi 90% din industria respectivă.

Dacă ai noroc și e 2008-2009 și dai peste un Bunea Stancu, Ilie Sârbu, Băsescu sau Geoană, ai șanse să ajungi cel mai bogat român și să joci cu Astra Giurgiu în cupele europene. Anii de pușcărie nu intră la noroc sau ghinion. Acolo americanii sînt de vină. Americanii și Codruța. Ei i-au smuls unghia de la degetul mic lui Cocoș dimpreună cu denunțul și i-au făcut waterboarding lui Bunea Stancu.

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.