Premium
Ordonanța de Urgență nr. 74/2018 este documentul care, în 2018, sub patronajul Vioricăi Dăncilă, prim-ministru al României la acea vreme, a introdus, din păcate, sistemul de gestionare al deșeurilor într-o zonă gri. Mai exact, OUG 74/20218 a oferit firmelor care ,,activează” în domeniul protecției mediului, sub denumirea de OIREP (Organizații care implementează obligațiile referitoare la răspunderea extinsă a producătorilor), ,,portițe” prin care oameni de afaceri de seamă au băgat bani grei în buzunare, fără a-și îndeplini, însă atribuțiile.
În loc să faciliteze colectarea și reciclarea deșeurilor cu ajutorul colectorilor, numeroase companii îndoielnice și-au făcut treaba doar pe hârtie. Acest lucru este dovedit și de recentele descinderi pe care Ofițerii Direcției de Investigare a Criminalității Economice le-au făcut la începutul lunii aprilie. Peste 38 de milioane de kilograme de deșeuri ar fi trebuit să fie colectate și reciclate, însă acest lucru nu s-a întâmplat, deși OIREP-urile au încasat sume importante de firme producătoare și de la importatori din România. Prejudiciile au ajuns la aproximativ 25 de milioane de lei în urma verificărilor făcute la firme din București, Dolj, Călărași, Ilfov și Timiș.
Ce modificări a adus OUG nr. 74/2018 sistemului de gestionare al deșeurilor?
Una dintre schimbările pe care decizia autorităților din 2018 a adus-o sistemului de gestionare al deșeurilor este aceea că autoritățile locale au primit ,,mână liberă” în a primi finanțare din partea producătorilor și a importatorilor care introduc pe piața din România deșeuri. În loc să aibă rolul de a superviza și de a verifica în detaliu modul în care OIREP-urile își fac datoria, autoritățile au devenit ,,pioni” care încasează sume frumoase în mod constant, uitând, însă că la un moment dat, Administrația Fondului de Mediu este obligată prin lege să facă verificări de rigoare și să se asigure că deșeurile raportate în bilanțurile anuale și lunare ajung, într-adevăr, la colectori care se ocupă de reciclare.
Mediul politic, un factor de decizie negativ pentru gestionarea deșeurilor
Grațiela Gavrilescu din partea ALDE este cea care în timpul guvernării Vioricăi Dăncilă a îndeplinit simultan atât funcția de viceprim-ministru, cât și funcția de Ministru al Mediului. Niciuna dintre instituțiile educaționale pe care aceasta le-a urmat, conform propriului său CV, nu ar fi putut să-i ofere, însă, educația necesară pentru a conduce un minister de o importanță atât de sensibilă. Facultatea de Tehnologie Petrochimică din cadrul Universității de Petrol și Gaze Ploiești, adica ultima instituție absolvită de Gavrilescu nu conține o programă suficient de complexă, încât să-i fi asigurat viceprim-ministrului cunoștințele necesare pentru a lua decizii de maximă importanță în domeniul protecției mediului și a sistemului de gestionare al deșeurilor. Cu toate acestea, nimeni nu a părut să fie interesat pe atunci de acest lucru, Grațiela Gavrilescu având drept de semnătură asupra unor documente extrem de importante pentru România.
Cine și de ce a luat decizia promulgării OUG 74/2018?
În presa națională au apărut în 2018 câteva știri despre Ordonanța de Urgență ce avea să modifice sistemul de gestionare al deșeurilor, însă publicul larg părea mai degrabă interesat de bâlbele și gafele Vioricăi Dăncilă, scăpând, însă din vedere erorile care apăreau în foarte multe domenii.
OUG nr. 74/2018 a reprezentat, de fapt, o acțiune luată ,,la comandă”, din dorința Guvernului de a demonstra în fața comitetului Uniunii Europene că ia măsuri în privința gestionării sistemului deșeurilor. Mai exact, UE a considerat la acea vreme că este necesar să ne presuspende plățile intermediare din Fondul de Coeziune din cadrul axei 3 ,,Dezvoltarea infractructurii de mediu în condiții de management eficient al resurselor”. Pe scurt, reprezentații UE au considerat de cuviință că țara noastră nu îndeplinește, de fapt, toate condițiile pentru care primea fonduri nerambursabile.
Unde sunt tehnicienii de mediu?
Tehnicienii de mediu ar trebui să fie cei care se ocupă de protecția calității mediului, având competențe de conservare a biodiversității. Mai mult, aceștia ar trebui să se ocupe de verificarea modului în care sunt respectate reglementările de la nivel european în privința dezvoltării durabile și a grijii față de mediul înconjurător. Nimeni nu pare să știe, însă, unde este ,,vocea” acestor experți în cadrul Ministerului Mediului și a Administrației Fondului de Mediu, deși ar trebui să joace un rol esențial în verificarea modului în care OIREP-urile își desfășoară activitatea , dar și în privința în care colectorii se ocupă de reciclare la rândul lor.
OIREP-urile, organizații menite să crească cota de piață și profitul
În ciuda faptului că OIREP-urile ar trebui să fie cele care preiau de la firmele producătoare și de la importatori responsabilitatea managerierii deșeurilor, acestea par că au devenit doar pioni pe hârtie ai unei caracatițe care nu face decât să umple buzunarele unor afaceriști interesați de profit. Mai exact, OIREP-urile s-au concentrat în ultimii ani doar pe obținerea unor încasări substanțiale și mai puțin pe activitatea pe care trebuie să o desfășoare și importanța acesteia. De exemplu, organizații în spatele cărora se ascund oameni politici aflați în lumina reflectoarelor au transmis către AFM rapoarte prin care au declarat că s-au ocupat de facilitarea a milioane de kilograme de deșeuri către colectori, când de fapt, deșeurile au ajuns în gropi de gunoi și nimeni nu s-a mai interesat de ele. În acest proces, firmele producătoare și importatorii care au contractat OIREP-uri au și ele un rol esențial: recentele descinderi au scos la iveală faptul că nu au verificat dacă partenerii lor s-au ocupat cu adevărat de ceea ce le-a fost promis prin contracte conform cărora au plătit sume importante.
Agenții de salubritate, fără concurență în domeniul în care activează
O altă modificare pe care OUG-ul din 2018 a adus-o în România este aceea că responsabilitatea colectării selective și a valorificării deșeurilor a trecut exclusiv în grija unui singur agent: serviciul de salubritate. Dacă până în 2018, de acest aspect se ocupau firmele private, care dădeau un randament excelent, reușind să îndeplinească cerințele impuse de UE, totul s-a năruit o dată cu decizia Guvernului din 2018. Și cum concurența din domeniul salubrității este aproape inexistentă, companiile de salubritate (și așa puține) au profitat de situație pentru a-și umfla profiturile, neacordând o atenție sporită modului în care au acționat de-a lungul timpului. Având în vedere că firmele de salubritate aveau deja foarte multe responsabilități, colectarea selectivă a devenit pentru ele o povară, iar rezultatele sunt dezastruoase, România aflându-se în continuare în topul celor mai murdare țări din Europa.
Ministerul Mediului, UAT – Administrația Locală și societățile de salubritate ar trebui să fie principalii colaboratori care să lucreze împreună pentru colectarea selectivă și transparența din domeniul protecției mediului, însă aceștia par să aibă porți ferecate, în spatele cărora nu există decât birocrație și activitate puțină.
Privind către situația actuală din România, îl găsim pe TÁNCZOS Barna la cârma Ministerului Mediului și Dezvoltării. Dacă acesta are competențe excelente de administrare, atunci una dintre cele mai bune idei pe care le-ar putea pune în aplicare este aceea de a se ocupa de un proces decizional deschis, care să implice o dezbatere publică cu persoane dedicate. Experții cu care lucrează actualul ministru ar trebui să aibă pregătire și experiență în ceea ce privește gestionarea sistemului de colectare și procesare a deșeurilor. Principala întrebare la care se dorește, însă, un răspuns este următoarea: trebuie specialiștii să facă parte neapărat din Ministerul Mediului sau din partidul politic pe care Barna îl reprezintă? Sau ar putea accepta ministrul o colaborare cu experți care au cunoștințe solide și care fie sunt apolitici, fie sunt din alte partide, însă ar face o treabă excelentă? În funcție de alegerea lui TÁNCZOS Barna, el are putere de decizie asupra viitorului țării pe partea de mediu, dar și capacitatea de a face cu adevărat o schimbare care se impune în contextul actual.
Pe termen lung, România are nevoie de o reformă completă și complexă în privința sistemului de gestionare a deșeurilor: tot procesul trebuie privit în ansamblu, iar apoi reconstruit cu ajutorul unor specialiști pe care îi recomandă experiența și cunoștințele solide, dar și cunoștințele aprofundate despre cum procedează alte state europene, care an după an reușesc să îndeplinească cerințele Uniunii Europene.
Potrivit surselor noastre, un nou ordin de ministru stă să fie prezentat public, însă cine sunt specialiștii care au contribuit la elaborarea lui? Ar putea fi acesta un episod similar cu cel în care Grațiela Gavrilescu a oferit OIREP-urilor noi de pe piață șansa de a face bani repede, fără a presta serviciile pentru care au fost plătite? Lipsa de experiență a unor oameni care au doar titluri ,,de mediu” poate dăuna per ansamblu întregii țări, iar imaginea României nu va face decât să scadă și mai mult în ochii colegilor noștri din UE și nu numai.
