De cîte ori se descoperă că un politician, funcționar, profesor, medic sau bugetar, în general, are mai multe apartamente, vilă cu piscină, își face vacanțele în locuri exotice sau are mașină de la 25 000 de euro în sus se indignează toată nația, tot românul simplu, presa și, într-un final, ANI, care îl ia pe respectivul la puricat. Cum își poate permite trei apartamente, vilă cu piscină, Mercedes, copil la facultate în Anglia și vacanțe la Miami? Se știe doar că la stat salariile sînt mici, că din veniturile de președinte, ministru, parlamentar, primar, funcționar, ofițer, medic sau profesor nu îți poți permite să fii bogat, nu-ți poți permite case multe, mașini scumpe, școli cu pretenții și vacanțe exotice. Toatâ lumea e conștientă ca bugetarii, de la președinte la it-ist de primărie, trecînd prin premier, parlamentar și medic, sînt săraci. Ba mai mult, e obligatoriu să fie săraci. Sărăcia este și trebuie să fie starea naturală a demnitarului și bugetarului. Orice altă stare creează suspiciune, indignare, dorință de investigație, ANI și cătușe.
O țipăm cu satisfacție și indignare: Nu își poate permite BMW-ul ăsta din salariul de nimic! De cînd îți poți duce copilul la școală în State din salariul de primar? Să vină poliția și ANI să-l ridice, e un amărît de profesor sau medic, de ce are trei case și vilă cu piscină?!
În același timp vrem președinți, miniștri, parlamentari, medici și profesori competenți. Vrem elite de cea mai bună calitate. Vrem ca în politică și administrație să intre cei mai buni dintre cei buni, oameni competenți și de calitate. Și vrem să fie corecți, să nu fure, să nu încalce legea, să nu aibă afaceri nici ei și nici rudele lor, să nu se afle în incompatibilitate sau conflict de interese, să se ocupe exclusiv de politică sau administrație. Trebuie să trăiască exclusiv din salariul de demnitar sau funcționar. Din salariul ăla pe care îl știm mic și din care știm că nu își poate permite nimic.
Păi dacă cei mai buni dintre cei buni știu că nu-și pot permite mai nimic din salariul de politician sau funcționar, de ce să mai intre în politică sau administrație? De ce să-și condamne familiile la privațiuni și sărăcie? Au alte satisfacții? Statut? Politicienii și funcționarii sînt cei mai înjurați și detestați cetățeni, by default. Nici profesorii și medicii nu stau mai bine. Trebuie să-și expună public familiile, rudele și prietenii, trebuie să renunțe la liniște și viața privată. Trebuie să dea socoteală public pentru orice gest al lor, al rudelor sau prietenilor. Trebuie să răspundă public pentru orice greșeală a celor din jurul lor. Sînt obligați să respecte tot felul de reguli suplimentare. Nu au voie să aibă afaceri și alte activități în paralel cu cariera politică sau administrativă. Atunci de ce ar mai intra în politică și administrație? Pentru ce?
”Da, domnule, dacă nu le convine, să nu intre în politică și administrație!” Păi cei buni nici nu intră, să nu ne facem griji. Din populism și prostie am transformat politica și administrația în hîrtie de prins muște proaste. Nu se îndreaptă spre politică și administrație decît cei mai incompetenți și dispuși la hoții dintre cetățeni. Corupția, furtul din banii publici, e una dintre puținele motivații care îi atrag pe oameni în politică, așa cum șpaga și meditațiile sînt printre puținele motivații care îi atrag pe oameni spre cariere de medici și profesori.
Dacă vrei calitate, plătești. Nu angajezi cel mai bun manager din industrie oferindu-i 1000 de euro salariu și Matiz. Nu angajezi cel mai bun programator din oraș oferindu-i 2000 de lei salariu și bilete de tramvai decontate. Nu-i ceri instalatorului sau zugravului să-ți lucreze pe gratis sau pe o sticlă de bere la jumate. Sau poți să iei un amărît de pe stradă care habar n-are să zugrăvească, îi dai o bere și îi pui bidineaua în mînă. Dar cît dai, atîta face. Dă-i arhitectului 1000 de lei și cere-i să-ți proiecteze casa. Vedeți, acceptă?
Da, parlamentarii, miniștrii și primarii ne sînt antipatici. Însă dacă vrem alții mai buni, care să nu ne fie antipatici, dacă vrem concurență în politică, să intre în partide și să candideze cei mai buni oameni ai comunității, atunci trebuie să-i motivăm să intre în politică. De 25 de ani le zicem ”nu-ți convine, nu intri în politică” și ei ne-au ascultat. Nu au intrat. I-au lăsat pe Șova și Udrea să intre. Au lăsat ciurucurile. Pe ăia care erau dispuși să fure.
Mai circulă patru teorii populiste care au făcut un imens rău în acești ani.
- Miniștrii sau parlamentarii sînt întrebați dacă pot să trăiască cu 1500 de lei pe lună. Evident că nu pot. Dacă voiau și puteau, se făceau agenți de pază la metrou sau casiere la Auchan, nu miniștri sau parlamentari.
- Dacă ești de dreapta nu ai ce căuta în politică sau administrație, pe salariu de bugetar. Dacă ești de dreapta, lucrezi la privat. Ce om de dreapta e ăla care lucrează la stat, pe bani de la buget, ca ministru, primar, parlamentar sau funcționar? Păi cine a văzut bugetar de dreapta?
- Dacă ești om cinstit, corect, nu te bagi în mocirla politică. Îți vezi de treaba ta, de munca în privat și te ții cît mai departe de politică și administrație.
- Dacă ești competent, dacă te pricepi cu adevărat la ceva, dacă ești muncitor și capabil, nu te bagi în politică, acolo unde se bagă doar nepricepuții fără meserie, doar puturoșii și incapabilii.
Cu alte cuvinte, vrem ca toți politicienii și funcționarii să fie săraci, incompetenți, necinstiți și de stînga. Trei sferturi din această dorință ne-a fost îndeplinită. Pe partea cu sărăcia s-au mai descurcat însă în rest, în general în politică avem ce ne-am dorit: incompetenți, necinstiți și socialiști.
Politica e o meserie cu responsabilități imense. Și trebuie plătită ca atare. Nu-l plătești în jetoane pe ăla căruia îi dai pe mînă butonul nuclear. Bine, ai noștri nu au butonul nuclear dar soarta țării pe mînă tot o au. Și nu e puțin lucru, avînd în vedere ce se întîmplă în Europa și în lume și cum ne stau rușii buluciți în careul mic la cornerul ce stă să-l bată Putin la poarta tricolorilor.
Vechea clasă politică se duce în cea mai mare parte la pușcărie. Unii vor scăpa de beci dar vor rămîne în afara politicii. Va apărea o nouă generație de politicieni. Deschidem o nouă firmă. În funcție de pachetul salarial și beneficiile pe care le oferim vom avea angajați de calitate, pe cei mai buni de pe piața muncii, sau vom avea ciurucuri, incapabili puși pe furat.
Din păcate tema e înecată în populism și e greu de crezut că vreun politician va avea curajul să propună creșterea salariilor din politică de cinci-șase ori. L-ar sfîșia adversarii politici, presa și poporul.
Este evident că hoți și corupți vor mai exista, că unii se vor lăcomi în continuare, că se vor strecura și uscături, însă va crește concurența și mai mulți oameni capabili și onești se vor îndrepta spre politică știind că își pot face o carieră. Toți ne dorim să trăim mai bine, să avem vilă și mașini scumpe, să ne ducem copii la cele mai bune școli, să ne ducem la cei mai buni medici și să facem vacanțe în locuri cît mai frumoase, de ce ni se pare normal ca și cei care se îndreaptă spre politică să-și dorească aceleași lucruri? De ce ei și-ar dori garsoniere în Ferentari, să facă blatul în tramvaiul 8 și să-și dea copiii la cele mai proaste școli? În condițiile în care, trebuie s-o spunem, să fii ministru, parlamentar sau primar nu e totuna cu a fi agent de pază la metrou.
Pe aceeași temă: Cum poate oferi politica bani și carieră astfel încît să fie atractivă pentru oamenii de calitate?
Comentează