De ce va pierde PSD la pas alegerile din 2016. Dragnea vs. Ponta

Lupta cu Victor Ponta a fost cea mai dificila provocare a dreptei romanesti in ultimii zece ani. Si, la drept vorbind, si in urmatorii zece.

Sistemul lui Ponta avea trei avantaje strategice in raport cu PSD-ul vechi si nou:

1. Tineretea protagonistului (plus trecutul de procuror si exhibitiile cosmopolite) anihilau partial discursul despre un partid socialist nereformat si prafuit.
2. Controlul masiv asupra media, prin intermediul unui plan minutios si sofisticat.
3. O structura de comunicare activa care, in ciuda unor esecuri majore, avea totusi un nivel profesional redutabil.

Oamenii de dreapta care au luptat in ultimii ani cu acest sistem – si care l-au inteles in profunzime – stiau asadar acest adevar banal: caderea lui Ponta nu va fi doar un pas necesar si sanatos pentru Romania; ea va aduce insa si o cadere semnificativa si organica pentru PSD. Mai greu decat cu Ponta nu ne va fi niciodata.

Acest lucru poate fi deja intuit in tendintele politice subtile – care vor incepe sa fie consemnate de sondaje abia prin luna februarie. Cvasi-monopolul PSD asupra media e deja spart – se poate respira din nou – iar Liviu Dragnea nu are instrumentele necesare pentru a forta o reconquista. PSD comunica in acest moment pe doua voci: unele dintr-un presupus nou val, inca timide, si altele, mult mai vocale, din vechea garda (“Kovesi e rea”, “serviciile sunt rele”).

Mai prudent si mai siret decat Ponta, Dragnea a inteles ca trebuie sa-si asume un minim regulament european: “da” pentru solicitarile DNA in Parlament, “nu” pentru atacuri la Justitie, discurs nord-atlantist. El are insa trei probleme majore in aceasta ipostaza:

1. Se vede ca vorbeste cu noduri in gat. Nu sunt credintele lui, ci doar pagini recitate din manual. Reformatorul Dragnea – regele baronilor – nu inspira pe nimeni;
2. Ca stapan al batalionului de fundamentalisti PSD de prin Consilii Judetene – multi cu probleme penale si cu pica pe “americani si Soros” – Dragnea isi alieneaza discursiv chiar baza politica. Criza e inevitabila;
3. Discursul noului PSD a devenit, paradoxal, unul exclusiv defensiv si reactiv. Oamenii zic ce au inteles ei “ca trebuie”. Si recita cateva valori altfel firesti – dar tocmai pentru ca sunt firesti nu le aude nimeni.

In aceste conditii, PSD trece printr-o dubla criza. In primul rand, a pierdut pozitia de actor ofensiv. De “prim-miscator” pe scena politica. In acest moment jucatorii activi sunt Iohannis (institutional) si Gorghiu (politic): PNL a luat fata cu saptamani bune PSD in problema candidaturilor locale si a criteriilor de integritate; PSD doar va raspunde greoi si neconvingator.

In al doilea rand, mesajul PSD va fi pe tot parcursul anului 2016 alienat si spart. Una vor spune Dragnea si Dancu, alta vechii comunicatori ai PSD din studiourile TV (prea multi si prea puternici ca sa poata fi eliminati peste noapte). In timp ce la sediul central pesedistii noi, de bine, vor explica regulile lor rigide de integritate, la sectorul 5 socialistii adevarati vor fugi in continuare cu pungi si malai dupa oameni si vor face paranghelii cu cadrele didactice pe care (inca!) incearca sa le controleze prin inspectorate.

In aceste conditii, un PSD confuz, reactiv, sters, care pierde voturi in favoarea mult mai radicalului si constantului Tariceanu, poate fi dus de PNL la alegerile locale spre cel mai negativ scor al sau din ultimele doua decenii.