Premium
Profesorul Koert Debeuf, specializat în problematica Orientului Mijlociu, a publicat în EuObserver un comentariu despre conflictele globale în curs.
Redăm textul preluat de Radio Rador România:
`Conflictul dintre Israel și Hamas e urmărit cu mare atenție pe tot cuprinsul lumii. Am observat acest lucru chiar și în Japonia, unde am stat câteva zile. Războiul putea fi văzut pe prima pagină a tuturor ziarelor, în fiecare zi.
Lucrul în sine nu e ceva ciudat. Așa se întâmplă cu orice conflict nou. Ce m-au surprins însă au fost reacțiile japonezilor cu care am discutat. Erau mai cu seamă duri la adresa Occidentului, și în special pentru sprijinul necondiționat al majorității țărilor vestice pentru Israel.
Pentru a fi clar, absolut toți au condamnat fără rezerve atacul Hamas din Israel și au deplâns numeroasele victime civile.
Însă nu aveau nici o simpatie pentru sprijinul necondiționat acordat Israelului de către președintele american Joe Biden și Ursula von der Leyen, președinta Comisei Europene. Un profesor de politică europeană mi-a spus chiar, literalmente, că dintotdeauna a considerat-o pe Von der Leyen o președintă excelentă a Comisiei, dar că acum și-a pierdut orice urmă de respect pentru ea.
Înainte să respingem trufași criticile venite din îndepărtata Japonie, e important totuși să subliniem că Japonia este cel mai important partener politic și militar din Asia al Occidentului după al doilea război mondial.
Și evident că țara joacă un rol crucial pentru SUA, în diferendul lor tot mai amplu cu China. Dar, mai presus de toate, dacă Japonia deja refuză să se implice, ce putem spune despre restul lumii? Diplomații o știau deja de ceva vreme: Occidentul are o problemă gravă de credibilitate, care în ultimele săptămâni l-a dus în pragul falimentului moral.
Irak
În 1945 Europa și SUA au proclamat universalitatea democrației, a economiei de piață liberă și a statului de drept, având drept cheie de boltă Declarația Universală a Drepturilor Omului. Sistemul rival al URSS a făcut implozie în 1991, dezvăluind superioritatea sistemului occidental. În anii '90 democrațiile s-au înmulțit, comerțul mondial a prins avânt și Occidentul a început să insiste tot mai mult pe drepturile omului și dreptul internațional. Acest aspect a fost acceptat pe tot globul, chiar dacă uneori cu reticență.
Credibilitatea Occidentului referitor la drepturile omului și dreptul internațional a suferit o gravă lovitură prin invadarea Irakului în 2003. Războiul fusese chipurile justificat de către SUA, dar justificarea s-a dovedit curând a fi bazată pe minciună. Mai mult chiar, s-a descoperit că alianța occidentală violase grav drepturile omului în centre de detenție precum Abu Graib. Și, ca și cum acestea n-ar fi fost îndeajuns, SUA s-au apucat să răpească suspecți din Orientul Mijlociu și Afganistan și să-i ducă cu zboruri secrete organizate de CIA la Guantanamo, un lagăr din Cuba situat în afara jurisdicției americane.
Faptul că Vestul a cerut în 2003 întregii lumii să-l sprijine într-un demers care în definitiv a violat dreptul internațional a ieșit iarăși la suprafață în februarie 2022, odată cu invazia rusă din Ucraina. Europenii și americanii au încercat să organizeze sancțiuni globale contra Rusiei. Principalul argument era acela că Rusia violase dreptul internațional.
Sprijinul pentru sancțiuni din partea așa-zisului Sud Global a fost surprinzător de redus. Un fost ministru de externe pakistanez a declarat literalmente: „În 2003 SUA au violat dreptul internațional, dar ne-au cerut sprijinul. Acum Rusia violează același drept, și noi trebuie să o sancționăm. Nu vom face acest lucru.”
Gaza
Nu încape îndoială că întreaga lume a urmărit cu oroare atacul Hamas din 7 octombrie de pe teritoriul Israelului. Spre deosebire de palestinianul de rând, Hamas nu prea are simpatizanți în restul lumii. Însă și răspunsul Israelului față de Gaza e primit cu multă indignare și stupoare. De ce trebuie să moară mii de civili, jumătate din ei copii, ca un soi de pedeapsă colectivă pentru un atac de care ei nici măcar nu știau?
Diferența dintre Europa și SUA, pe de o parte, și restul lumii pe de alta e că în Occident există un sentiment de vinovăție istorică față de evrei după Holocaust. O vinovăție pe deplin justificată. Holocaustul a fost cel mai mare și mai grav genocid care a avut loc vreodată. Această vinovăție e cea care face ca țări precum Germania să susțină automat Israelul. Și lucrul în sine e de înțeles.
Diferența e că restul lumii nu resimte acea vinovăție din moment ce pur și simplu nu e răspunzătoare. Într-un fel, se poate spune că acele țări privesc actualul conflict din Gaza dintr-o perspectivă mai obiectivă.
Ele observă că în prezent Israelul nu numai că nesocotește dreptul internațional în Gaza, dar nici măcar nu pare să-i pese că o face. Aceleași țări mai văd și că Occidentul pare să susțină Israelul în acest demers în proporție de 100%. În consecință, Europa și SUA transmit mesajul că drepturile omului și dreptul internațional li se aplică unora, dar nu și altora. Unele țări care violează drepturile sunt sancționate, în vreme ce altele sunt pur și simplu susținute.
Aceasta este atitudinea care face ca restul lumii să constate un faliment moral al Vestului. Ce autoritate morală mai poate avea acum Occidentul pentru a acuza China că are lagăre de reeducare a uigurilor? Cine va mai pleca urechea când Europa va publica un nou raport privind problemele cu democrația și drepturile omului din Turcia?
Situația nu este problematică doar pentru credibilitatea Europei și Americii. Cea mai mare problemă e aceea că înseși drepturile omului, dreptul internațional și democrația sunt subminate.
Or acestea sunt chiar valorile pe fundamentul cărora a fost clădită lumea postbelică. Atunci când înșiși purtătorii stindardului acestor valori le calcă în picioare universalitatea și arată că respectarea lor e doar opțională, sfârșitul nu mai e departe.
Atunci când până și oamenii din Japonia încep să se întrebe ce naiba face Occidentul, există motive suficiente pentru a ne îngrijora serios`.
