La fel ca și Năstase sau Băsescu, Ponta și-a creat o camarilă tehnocrat-instituțională cu care să calce pe cap partidul care l-a născut. Guvernul și instituțiile din subordine erau menite să controleze partidul și să-l țină la respect, sub papucul Liderului Maxim. Năstase, Băsescu și Ponta s-au înconjurat de loiali, aduși din afara partidului, din ”societatea civilă”, recunoscători politic exclusiv Marelui Lider, nu partidului, și dependenți exclusiv de Marele Lider. Aceștia erau oricînd dispuși să calce partidul pe cap, în caz că l-ar fi deranjat pe Marele Șef. Statul, bugetul, instituțiile, banii, contractele și pîrghiile puterii se aflau în mîna Marelui Lider și a camarilei acestuia, nu în mîna partidului, care era doar formal la guvernare. PSD-ul lui Ponta, ca și PSD-ul lui Năstase și PDL-ul lui Băsescu la vremea lor, e controlat de la guvern de o mînă de lupi tineri, veniți din afara partidului, loiali exclusiv lui Ponta și care, în relația cu partidul, au pîrghiile statului.
Puterea unui lider politic constă în ceea ce cred ceilalți despre puterea sa. Puterea liderului politic se hrănește din propria proiecție, din fricile și speranțele celorlalți.
În fața pesediștilor de viță veche dar și în fața camarilei sale Ponta s-a poziționat ca ”uns” al ”Sistemului”. E vorba de acel Sistem în care cred pesediștii, un amestec de SRI, SIE, DNA, USA și UE. Ani de zile această poziționare a lui Ponta a fost confirmată de realitatea din teren. Începînd cu mai 2012 a căpătat tot mai multă putere, a fost pus premier de două ori, a negociat șefii justiției, l-a pus Procuror General pe Tiberiu Nițu, a pus-o comisar european pe Corina Crețu, DNA i-a umflat în general pe neprietenii lui Ponta din PSD, toată baronimea, iar prietenii au fost atinși abia după ce s-au certat cu Ponta (vezi Ghiță). Bine, a fost și cazul Șova, și cazul cumnatului. Însă disponibilitatea pesediștilor la teorii ale conspirației e ridicată. Și despre Băsescu se zicea că-și bagă apropiații la pușcărie ca să cîștige puncte electorale și credibilitate pentru instituțiile care urmau să-i aresteze inamicii politici. Nu e greu pentru un pesedist să creadă că totul face parte dintr-un plan cinic al lui Ponta. La fel ca și Băsescu, celor pe care voia să-i călărească Ponta le-a dat impresia că are o legătură cu dosarele penale ale neprietenilor, că el poate da ordin ca cineva să fie arestat sau condamnat. Că, în general, are autoritatea de a dispune de soarta și libertatea inamicilor dar și a apropiaților. La fel ca și Băsescu, Ponta a mizat pe loialitatea prin frică și recunoștință, loialitatea de cățel recunoscător și îngrozit. E vorba mai degrabă de o recunoștință cu anticipație. Cei din jur îi erau recunoscători pentru ce le-ar putea da în viitor. Sau ce nu le-ar lua în viitor. ”Victor are puterea. E boss. Victor ne va da funcții și nu ne va lua libertatea. Dacă sîntem cuminți și dăm disciplinați din coadă, Victor ne iartă și are grijă de noi.”
După 16 noiembrie Ponta a avut un moment greu dar a reușit să convingă pesediștii că nu a fost ejectat de ”Sistem”, ci doar retrogradat pe locul doi, după Klaus Iohannis. S-a prezentat ca partener al lui Klaus Iohannis, de pe poziții egale la început, apoi ca lider național, un fel de Președinte de facto al României, liderul real. Cel formal fiind Klaus Iohannis. ”Vedeți? CIA, SRI și DNA tot pe mine m-au pus șef peste țară. Tot eu am puterea. Pentru vitrină l-au preferat pe Klaus dar cel care face, taie și spînzură tot eu sînt. Întrebați-l pe Șova, întrebați-l pe Nițu, întrebați-l pe Cazanciuc.” Al doilea moment dificil pentru Ponta a fost arestarea lui Vîlcov. Atunci a fost clar că Ponta nu decide în justiție și nu are informații din interior. Altfel nu paria pe Vîlcov și codul fiscal al acestuia. Însă adversarii din PSD și din afară nu au sesizat oportunitatea și nu au reușit să profite. Poate nici nu era momentul potrivit.
În fața occidentalilor Ponta s-a poziționat ca singurul capabil să reformeze PSD, ca un moderat care nu luptă împotriva anticorupției și statului de drept, care dă declarații sforăitoare împotriva justiției doar ca să controleze PSD-ul și să ajute la eliminarea baronilor. Cînd lucrurile luau o turnură serioasă, cînd nu mai era vorba de simple declarații, ca în ”Marțea Neagră”, Ponta fugea în străinătate și se declara surprins de ce se întîmplă în țară.
După începerea urmăririi penale Ponta își pierde cele două aure. Își pierde aura de uz intern, pentru pesediști, de uns al Sistemului și decident în ale justiției și își pierde și aura de uz extern, de reformator al PSD, de susținător moderat al luptei anticorupție. Își pierde așii din mînecă.
Ponta e inutil Occidentului. Ponta e inutil pesediștilor. Nu-i poate băga sau scăpa de pușcărie. A mințit. Nu are puterea asta. Nu le poate garanta viitorul, libertatea și prosperitatea pesediștilor. Se va mai zbate puțin. Va mai da din gură, mîini și picioare. Cîteva zile, cîteva săptămîni sau cîteva luni. Depinde de cît de pregătiți sînt călăii din PSD. Dacă nu-s pregătiți, îl mai lasă să respire cîteva săptămîni sau luni, pînă se organizează. Însă mitul de supraviețuitor al lui Ponta s-ar putea să lucreze împotriva lui de data asta. Speriați că și-ar putea reveni miraculos în cîteva luni, pesediștii l-ar putea executa cît mai repede, chiar dacă nu sînt încă organizați.
N-avea mușchi. Era doar costum din plastic, umflat cu gura chiar de Ponta. Codruța i-a înțepat costumul și pesediștii îi admiră acum coastele și ceea ce ar fi trebuit să fie pectoralii și bicepșii de Arnold.
Mă găsiți și pe Medium.
Comentează