Premium
RFI> Unde pot fi cazaţi cei şase mii de imigranţi care vor ajunge în România?
Cred că trebuie să acceptăm ideea unor cote obligatorii. Ceea ce s-a propus în ultimele zile de la Guvern şi am văzut în mod regretabil pentru mine şi de la Preşedinţie şi anume că am putea accepta cote, dar voluntare este o contradicţie în termeni. În Europa sunt astăzi câteva sute de mii de refugiaţi. Avem capacitatea de a găsi soluţii, fie şi prin folosirea fondurilor confiscate de la cei care au furat din bugetul public şi pentru a pune la cale câteva adăposturi suplimentare, câteva locuri în care refugiaţii să beneficieze de un drept pe care România l-a recunoscut internaţional, semnând o serie de convenţii.
Eu mă tem că e o improvizaţie cifra asta scoasă peste noapte. Am văzut că li s-a solicitat universităţilor să rezolve problema, ceea ce e scandalos. Nu cred că universităţile din România ar trebui să aibă această responsabilitate. Guvernul are o serie de structuri şi cred că trebuie să vedem în asta o provocare umană. Demnitatea umană este un lucru pe care UE îl recunoaşte ca fundamental şi dacă vrem să fim alături de Europa şi nu să o privim din afară, cu ţâfnă şi cu dispreţ, trebuie să facem acest efort.
România ar urma să primească şi sprijin financiar european pentru infrastructura necesară primirii imigranţilor?
Pentru fiecare din refugiaţii primiţi, statele membre primesc o sumă, asta s-a anunţat încă din mai şi e o sumă destul de consistentă, care permite cu siguranţă găsirea unor resurse pentru a găzdui câţiva oameni care sunt în suferinţă. Aici nu trebuie să uităm că români de-ai noştri, ca şi alţi europeni, s-au refugiat atunci când de pildă totalitarismul sau războiul au creat condiţii insuportabile. E o parte a istoriei noastre comune, o parte a istoriei noastre ca europeni şi nu o putem nega acum, ridicând din umeri şi spunând că nu suntem în stare să găzduim şase mii de năpăstuiţi.
Cine şi când va lua decizia finală la nivel european în privinţa acestor cote?
Consiliul se va reuni foarte curând şi va decide. Avem câteva semnale proaste din ţările de la Vişegrad, care s-au reunit zilele trecute, pentru a spune că îşi reneagă o parte din trecutul recent şi anume trecutul care a însemnat şi adăpostirea refugiaţilor din propriile lor ţări în alte ţări europene, atunci când totalitarismul i-a călcat în picioare. Sper ca până la viitorul Consiliu, această opinie să se schimbe şi toată lumea să accepte în Uniune că avem o problemă pe care trebuie să o rezolvăm, nu e momentul să ne atacăm unii pe alţii, să arătăm cu degetul, cred că e momentul solidarităţii şi al respectului pentru ceea ce înseamnă demnitatea umană. Asta e înainte de religie, înainte de identitatea ideologică şi spun asta pentru că unora li s-a năzărit că ar trebui să găzduim doar creştini. Asta este inacceptabil! Demnitatea umană e înainte de religie, de orice altă consideraţie filozofică, orice altă opinie.
