Premium
Nici nu mai contează dacă Oprea își dă sau nu demisia. Presiunea oricum nu va înceta prea curând. De acum încolo intervin calculele de putere, cele din culise, care vor determina soarta vicepremierului.
Dar tăvălugul care s-a pornit în mediul online în cazul morții antemergătorului Ministrului Internelor arată încă o dată ceea ce politicienii români refuză să admită - forța de mobilizare prin rețelele de socializare. Vorbim de un eveniment apărut neașteptat, care a trezit o vie emoție publică și care a scăpat, ca de obicei, controlului partidelor și marilor trusturi de presă. Sunt câteva lecții în plus față de cele pe care deja politicienii ar fi trebuit să le însușească și unele care s-au întărit.
- Facebook nu e controlat de americani, care își rezolvă mizele politice în România, după cum stupid și-a justificat Dragnea eșecul de la prezidențiale în fața baronilor furioși. Când nu pricepi cum funcționează facebook și te întrebi cum ai avut un milion de voturi avans și ai pierdut la două milioane diferență în două săptămâni, n-ai altă variantă decât să pui totul pe seama unei forțe străine, malefice, atotputernice.
- Iohannis n-a câștigat pentru că avut un mare partid în spate (doar a intrat în al doilea tur, datorită PNL), nici o valoroasă echipă de campanie și nici o comunicare infailibilă. Tot facebook l-a făcut președinte, alături de comportamentul exemplar al românilor din afara granițelor.
- Media convenționale nu mai au nicio putere în acoperirea unor subiecte deloc convenabile celor care susțin financiar trusturile. Cu atât mai puțin au capacitatea de a răstălmăci, ”pe invers” adică, orice subiect. Audiențele tv scad văzând cu ochii de ceva timp. Mediul online dă tonul, televiziunile care vor să supraviețuiască doar cântă. Nimeni n-a învățat prea bine lecția asta, de la protestele față de Roșia Montana încoace.
- Mai întâi a fost Facebook și pe urmă au venit postacii de partid. Reacțiile în online ale unor oameni din UNPR, în apărarea șefului de partid, nu au făcut decât să aprindă și mai tare focul. Oamenii s-au ”organizat” în online de pe vremea când partidele duceau bani cu sacoșa la televiziuni și credeau că Facebook e doar un capriciu hipsteresc sau o unealtă nesemnificativă a unor tineri rebeli. Timpul a demonstrat că accesul la Facebook a crescut exponențial și la categorii de persoane despre care se credea că sunt condamnate la bezna dezinformării. Când partidele au început să intre timid pe Facebook, lucrurile erau deja așezate.
- Nu e important ce se petrece în offline câtă vreme în online e ”revoluție” De când cu Facebook, e adevărat că oamenii nu mai ies în stradă să protesteze. Dar ce stricăciuni de imagine poate să pricinuiască o revoltă în online? Mai ales cu un an înainte de alegeri.
- ”Online”-ul are o capacitate mai mare de a transmite emoții și sentimente, decât gânduri și rațiune. Asta nu e neapărat ceva bun, dar e o realitate. Argumentele pălesc în fața imaginilor, sloganelor, titlurilor inflamate. Când situațiile au puține nuanțe, Facebook reușește să le explice simplu, tocmai prin valorificarea emoției, iar manipularea e greoaie. E drept că, atunci când sunt situații complexe, Facebook devine raiul manipulărilor din toate direcțiile.
- Facebook rămâne singurul instrument la îndemâna unor categorii lipsite de putere de a se exprima împotriva a ceea ce numim ”establishment”. Acest tip de emancipare accelerează procesele democratice și îi obligă pe politicieni să dea socoteală în fața celor care îi aleg, în lipsa unor alte mecanisme sau în prezența unor mecanisme desuete de ”check&balances”.
- Presiunea Facebook împotriva ”puternicilor zilei” dă o senzație de confort oamenilor din sistem care ”tac și înghit”. Mai târziu sau mai devreme, încep să vorbească, prind curaj, se simt stimulați și protejați de vârtejul publicității într-un mediu liber de influențe politice.
- Personajele publice fără consistență, construite în laboratoare, pot fi dezumflate ușor în mediul online. În online nu există moderatori prietenoși, nici jurnaliști care întorc capul, nici consultanți machiavelici. În online testul autenticității e mult mai sever decât în media clasice.
Probabil că Facebook nu poate construi deocamdată mesaje sociale de impact, solidaritate pozitivă sau, în orice caz, societatea nu e pregătită să folosească instrumentul pentru așa ceva.
E sigur că Facebook are capacitatea să demoleze tot ce e închipuit și imoral, tot ce e clădit pe ascunzișuri și minciună.
Facebook poate arunca în ridicol vechea ordine a comunicării.
