Aud - suntem pentru valorile europene. Care valori?, n-am cum să mă abțin. Ale Revoluției franceze de la 1789, ale catolicismului, ale protestantismului militant, ale social- democrației scandinave, ale austerității atee a nemților posaci, cele din mai 1968, ale vestelor galbene protestatare la Paris, ale corectitudinii politice, în care fiecare aschimodie se simte discriminată și pretinde dreptul de a-și bate joc de majoritari?
Valorile europene sunt ca o cameră cu nu știu câte ieșiri. Nu-s o omogenitate, ca portretele cu Iisus produse în China, care trag cu ochiul. La limită, hai să luăm de bune că referirea la „valorile europene” e a optiunilor pentru democrație, dar e o forțare pentru Dorei, pentru cei cu strălucita inteligență a roabei și betonului.
E mai cinstit să ne înscriem pe-o scală de valori în care credem, punctual. Generalizarea e o erecție a habarnamismului, reflexul slugii care nu a înțeles mare lucru, însă vrea să fie în ton cu stăpânii. Gângăveala tutei de la marginea satului. Un fanion al atmosferei provinciale, dacă vrem să ne păstrăm în eleganța eufemismelor.
România își are de ales parcursul, fără lozinci, cu pragmatism. Cu oameni, dacă mai are oameni.
Alexandru Petria