Premium
În ultimele luni, interesul pentru Azerbaidjan, ca sursă alternativă la Gazprom pentru livrarea gazelor naturale în Europa, inclusiv Republica Moldova, a crescut semnificativ.
Săptămâna aceasta Uniunea Europeană a anunțat că a ajuns la un acord cu Azerbaidjanul, pentru a importa gaze naturale din această ţară, în efortul de a-şi reduce dependența de energia rusească, transmite Știri.md cu referire la mold-street.com.
Noul acord dintre UE şi Azerbaidjan, care extrage gaze din Marea Caspică, este caracterizat drept „strategic” şi prevede livrări de cel puţin 20 de miliarde de metri cubi pe an până în 2027. Aceasta ar semnifica o majorare de două ori și ceva a livrărilor de gaze în decurs de cinci ani.
De exemplu în 2021, Azerbaidjan a exportat 8,2 miliarde de metri cubi de gaz în Europa, iar în primul trimestru al anului 2022 - 2,6 miliarde de metri cubi de gaze, arată date din raportul trimestrial al Comisiei Europene (CE) privind situația de pe piața europeană a gazelor.
Livrările se fac prin conducta de gaze transadriatică (TAP), cu lungimea totală a TAP este de 878 km, din care 550 km trec prin partea de nord a Greciei, 215 km prin teritoriul Albaniei, 105 km prin Marea Adriatică și 8 km prin teritoriul Italiei. TAP este ultima componentă a proiectului SGC (Southern Gas Corridor) - infrastructură pentru furnizarea de gaze azere către Europa.
Potrivit raportului CE, în primul trimestru al acestui an, ponderea livrărilor de gaze prin TAP a constituit 2,5 la sută din volumul total al livrărilor, față de 1,2 la sută cu un an mai devreme.
Raportul notează că în total, în primele luni ale anului 2022, UE a cheltuit circa 78 de miliarde de euro pe importuri de gaze, din această sumă, 26,5 miliarde de euro au reprezentat gazele din Rusia (34%), 19,2 miliarde de euro din Norvegia (24,6%), 5,4 miliarde de euro din Africa de Nord, în special Algeria și Libia (6,9%), 2,1 miliarde de euro - din Azerbaidjan. Sub formă de GNL, UE a importat gaz în primul trimestru al anului 2022 în valoare de circa 33 de miliarde de euro.
Altfel spus cota Azerbaidjanului este una nesemnificativă. În 2022, se estimează că exporturile de gaze din Azerbaidjan către Europa vor depăși 10 miliarde de metri cubi, adică ar putea ajunge la 3-4% din total.
Nu sunt suficiente capacități de transport
Gazoductul TAP prin care Azerbaidjanul poate exporta metan, este proiectat să transporte 10 miliarde de metri cubi de gaz natural pe an din zăcământul Shah Deniz, ca parte a etapei 2 a dezvoltării sale către Europa.
Capacitatea de transport a conductei de gaz face posibilă dublarea capacității acesteia - până la 20 de miliarde de metri cubi pe an.
Dar livrările au fost limitate și de lipsa infrastructurii de conducte. Bulgaria, spre exemplu, are acces la gazele azere, dar Ungaria şi România nu, pentru că au fost întârziate lucrările la un interconector esenţial între Grecia şi Bulgaria.
La începutul lunii iulie, interconectorul între Grecia şi Bulgaria a fost inaugurat. Premierul român Nicolae Ciucă, care a participat la eveniment, a declarat că această conductă nu e o veste bună doar pentru Bulgaria și România, ci și pentru Ucraina și Republica Moldova.
„Acest interconector va asigura legătura între reţeaua care trece prin Anatolia şi Adriatică şi, de asemenea, se leagă prin conducta BRUA, dând astfel consistenţă coridorului vertical şi asigurând aprovizionarea cu gaze atât a Bulgariei, cât şi a României, şi, desigur, putem să asigurăm aprovizionarea cu gaze a partenerilor noştri estici, Ucraina şi Republica Moldova, şi la celelalte ţări care se află pe diagrama de distribuţie a acestei reţele de gaze”, a spus Ciucă.
Problema cea mare este că acest interconector are o capacitate foarte mică - de doar 3 miliarde metri cubi de gaze pe an, adică de patru ori mai mică decât consumul României și practic la același nivel cu consumul de metan al Republicii Moldova (cu regiunea transnistreană).
Rapoartele internaționale arată că Azerbaidjanul are zăcăminte importante de gaze, în special Shah Deniz cu circa 1,2 trilioane metri cubi, și respectiv poate majora livrările de gaze de câteva ori. Pentru ca acest gaz să ajungă în Europa e nevoie de infrastructură de transport, adică conducte noi.
Pentru a extinde producția, conducerea de la Bacu vrea însă contracte pe termen lung pentru, chiar dacă în acest caz prețul gazului este mai mic decât prețul spot, pe baza cărora sunt stabilite contractele în Europa.
