Premium
Anchete publice, descinderi la hypermarketuri, miniștri încruntați care se plimbă grăbiți printre rafturi, inspectori care sperie comercianții cu legitimațiile lor, un roi de camere de filmat care filmează "răufăcătorii", reporterițe ultra-fardate și agitate care înfierează cu mânie proletară "practicile comercianților". Asta a fost acum o lună. Peste tot acest spectacol tronează azi în fotoliul din Palatul Victoria un prim-ministru care se supără glumind (sau glumește supărat, merg ambele variante) atunci când critică prin webcam-ul superangular din sala de ședințe a guvernului faptul că el a decis ceva și piața face altfel. "Nu se conformează măsurii luate de guvern" este infracțiunea/contravenția/fărădelegea/fapta abominabilă/actul necugetat/crima comisă de comercianți.
- majorează prețurile cu două săptămâni înainte, ca după 1 iunie să revină la loc și să pară că a fost o reducere;
- păstrează prețul la fel, iar diferența de TVA o păstrează în casierie;
- reduc cantitatea produsului, astfel încât prețul per bucată să iasă mai mic, dar de fapt prețul per kg este la fel sau poate chiar mai mare;
- afișează un așa-zis "preț vechi" scris deasupra "prețului nou" (care este de fapt prețul de plătit la casă) ca să pară că a fost o reducere. Oricum acel "preț vechi" nu este contractual, poate fi oricât;
- marketează intensiv faptul că au redus TVA, fără să conteze ce au făcut ei de fapt.
Primul argument care demontează acuzațiile este faptul că legea e lege. Dacă pentru alimente, până la 31 mai inclusiv TVA a fost de 24%, iar începând cu 1 iunie inclusiv TVA este de 9%, atunci asta e legea și se aplică. Cotele de 24%, iar mai apoi de 9%, se aplică în plus la prețul brut, indiferent de valoarea lui. Nu poate un magazin să aplice un TVA personalizat de 50% sau de 1%. Deci nu avem cum să facem controale să vedem dacă ei chiar au redus TVA. Un magazin nu are cum să treacă pe bon o farfurie în loc de un cârnat, ca să fie altă cotă de TVA. Este un non-sens.
Al doilea argument este acela că prețul este fixat de piață. Uneori, condițiile pieței impun schimbări ale prețului. În jos, sau în sus - asta este piața liberă. Într-o piață închisă, cu prețuri fixate de guvern, este ilegal atât să majorezi prețul cât și să reduci prețul. Așa a fost piața noastră în perioada comunistă. Ceea ce uită guvernanții de azi este faptul că din 1990 prețurile din România sunt liberalizate conform HG 1109/17.10.1990. Comercianții pot pune ce prețuri vor, la acel preț brut se aplică cota de TVA aplicabilă. Dacă prețul va fi considerat de cumpărători ca fiind prea mare, acel produs se va cumpăra foarte puțin sau deloc, iar vânzătorii vor rămâne cu marfa nevândută. Dacă prețul va fi considerat de cumpărători ca fiind prea mic, acel produs se va epuiza rapid. Sigur, mai punem în balanță și nevoia cumpărătorilor. Degeaba vinzi o carte cu 2 lei, cine nu o vrea sau cine nu citește în timpul liber - nu o cumpără.
În definitiv, piața face prețul. Valoarea produsului se modifică în funcție de cerințele pieței, de nevoile cumpărătorilor, de banii de care dispun, de nevoia de cash a vânzătorilor, de cât de mare/mic este considerat prețul de către cumpărători, de gradul de cunoaștere al cumpărătorilor asupra utilității produsului sau a modului de folosire, de modul în care cumpărătorul reacționează la prezentarea produsului. Toate aceste criterii se pot împacheta într-un singur concept, acela de "mână invizibilă a pieței", așa cum a fost el enunțat de Adam Smith în "Theory of Moral Sentiments"; cartea este mai veche decât Hotărârea de Guvern din 1990 semnată de Petre Roman, este din 1759.
Știind că în definiție prețurile sunt fixate de piață (1759) și știind că în România prețurile sunt liberalizate (1990), nu ai cum să asmuți controalele asupra comercianților pentru că nu pun la vânzare niște produse la prețul pe care îl vrei tu. Faci asta doar pentru că temporar ești la guvernare și poți. Prețul brut a crescut, spune comerciantul. De ce? Îl privește. Doar fundațiile de caritate fac opere de caritate, magazinele fac profit. Dacă ar fi mers e minus, s-ar fi închis. Cumpărătorul face economii din diferența de preț și dacă vede că halatul era dincolo mai ieftin, un comerciant cu prețuri mari rămâne cu marfa nevândută. Simplificat, lucrurile cam așa arată.
În timp prețurile alimentelor care au de la 1 iunie un TVA redus se vor regla în funcție de cererea și de oferta din piață. Peste câteva luni te poți trezi că bananele care costau în mai 5 lei/kg vor costa tot 5 lei/kg, dacă așa a vrut piața și viața.
Disputele puerile ne-au făcut să uităm de la ce am pornit, la bază. În teorie, TVA este achitată de consumatorul final și are scopul de a taxa într-un mod venitul obținut de contribuabilul respectiv. După impozite și contribuții sociale, rămâi în mână cu 1.000 lei, teoretic ai capacitatea de a cumpăra produse și servicii în valoare de 1.000 lei, dacă nu pui ceva deoparte. Mai vinzi ceva, mai faci rost de niște bani, mai îți pui în portofel încă 500 lei. Deci, ai teoretic capacitatea de a cheltui 1.500 lei. Statul obține de la tine un procent din cei 1.500 lei, taxând puterea ta de cumpărare. Dacă ai venituri nefiscalizate, nu ar fi ok în ochii statului să câștigi legal 1.000 lei, să ai venituri suplimentare nefiscalizate de 5.000 lei și să ai o putere de cumpărare de 6.000 lei, dar tu să plătești TVA doar pentru primii 1.000 lei. Nu ar fi cinstit față de cel care câștigă fiscalizat 6.000 lei. După taxarea venitului, statul taxează și cheltuielile, prin acest instrument al TVA.
Reducerea TVA la alimente ar fi fost justificată de guvernul din Danemarca sau Japonia prin argumentul că poate să taxeze mai puțin cheltuielile cetățenilor cu mâncarea, guvernul fiind interesat de a scoate bani din celelalte cheltuieli. Guvernul din România justifică decizia prin oblojirea sărăciei cetățenilor, prin pofta de sânge public pe care o satisfac controalele și prin punerea la zid a celor care funcționează pe profit. Nu am văzut vreun studiu guvernamental referitor la impactul reducerii TVA la alimente asupra inflației, referitor la acoperirea găurii create în buget de diferența 24-9, ipoteze despre modul în care diferența de bani rămasă la populație se va cheltui, de ce nu a redus impozitul pe venit. Dacă guvernul avea aceste calcule, știa cât va câștiga și lăsa piața să funcționeze așa cum știe ea, prin fluctuația prețurilor. Poți da un imbold printr-o reducere de TVA, dar nu poți fixa prețurile ca într-o economie închisă. Te poți oftica pentru că nu poți face asta, dar între a te oftica la birou dar atât și a te oftica la birou după care trimiți controale în teren pentru că tu vrei anumite prețuri la raft, asta arată cât de rău îți pare că nu gestionezi o piață închisă.
COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
