Premium
În aceeași zi, Simona Halep a fost decorată de președintele Iohannis cu cea mai înaltă distincție a statului român, iar la câteva ore, familia Alexandrei Măceșanu a făcut publică înregistrarea discuțiilor telefonice avute de fata lor cu operatorul 112. În alocuțiunea susținută în cadrul ceremoniei de decorare a campioanei de la Wimbledon, președintele Iohannis a menționat că Simona Halep reprezintă un model de urmat pentru pasiunea, determinarea, perseverența și pregătirea constantă de care a dat dovadă. În încheiere, Iohannis a transmis un mesaj mai puțin mediatizat în spațiul public, legat de faptul că Simona a devenit un simbol pentru noi toți: “De azi înainte, când spui Halep, spui România și când spui România, spui Halep!”
Evenimentul solemn a trecut însă pe plan secund, atenția fiind îndreptată cu precădere asupra ororilor produse în casa suspectului de la Caracal. Publicarea stenogramei și a înregistrării audio de către Alexandru Cumpănașu a confirmat scenariul în jurul căruia s-a cogulat un val de indignare în spațiul public. O tânără curajoasă, răpită, sechestrată, violată, găsește puterea necesară și apelează numărul unic pentru apeluri de urgență. La celălalt capăt, funcționari nepregătiți și indolenți, care nu au gestionat în mod corespunzător apelurile primite de la victimă. Înainte de ședința CSAT, minstrul Moga și-a anunțat pe neașteptate demisia de la MAI, fără să ofere prea multe explicații, după ce stenograma convorbirii a apărut (parțial) în mass media cu o seară înainte.
Pe scurt, acesta este bilanțul zilei de 30 iulie. Au mai fost câteva șicane între Iohannis și Dăncilă, între putere și opoziție, dar parcă tonul a fost unul mai moderat. Au rămas, în continuare, numeroase întrebări fără răspuns, existând informații contradictorii și un puzzle incomplet.
Ar trebui însă să reflectăm mai mult la afirmația președintelui Iohnannis. Pentru că putem găsi o explicație pentru incendiul de la maternitatea Giulești și de la Colectiv, dar și pentru numeroasele cazuri de dispariție rămase neelucidate de către autorități. În timp ce pe Halep o susținem doar atunci când câștigă, operatorul de la 112 reprezintă, de fapt, modelul pe care majoritatea dintre noi îl urmăm zi de zi. Majoritatea dintre noi nu avem pasiunea și determinarea unor campioni care reușesc performanțe incredibile, fiind mai comod să rămânem mediocri și eventual promovați cu ajutorul cuiva. Majoritatea dintre noi, dacă ar fi fost în locul autorităților, ar fi acționat la fel. Pentru că nu ar fi avut cum să acționeze în mod profesionist. Comportamentul funcționarilor și al autorităților implicate rămâne, în continuare, unul reprobabil, care merită pedepsit conform legii. Spun însă că atitudinea civică și profesionistă nu se poate forma peste noapte. Cei responsabili pentru îngreunarea operațiunii de salvare a tinerei sechestrate în casa ororilor nu aveau cum să acționeze promt, neavând experiența profesională necesară.
Istoria finalei de la Wimbledon nu a fost scrisă “în doar 55 de minute”. Pentru acest rezultat excepțional, Simona Halep s-a pregătit zi de zi, an de an, pas cu pas. În antiteză, persoanele responsabile cu protejarea siguranței cetățenilor s-au scufundat în mediocritate zi de zi, an de an, dispariție cu dispariție / tragedie după tragedie…
Ne identificăm cu Simona Halep sau cu Alexandra Măceșanu? Ar fi extroardinar, pentru că am avea curajul de a nu abandona lupta. Ne identificăm însă cu cei pe care astăzi îi arătăm cu degetul ca fiind vinovați pentru atitudinea și modul în care au acționat?
Vladimir Adrian Costea, invitat
