Premium
Dincolo de o anumită erodare naturală pentru un partid aflat la putere, procentele PSD rămân în linii mari în plaja clasică, între 30 și 40 de procente. Asta deși partidul creează controverse în mass media și în dezbaterea publică. Mai mult, nu putem zice nici că liderul trage în sus partidul, Liviu Dragnea având în mod constant scoruri inferioare PSD.
Este interesant, prin urmare, să încercăm să explicăm de ce controversele pe care le creează Partidul Social Democrat rămân în continuare relativ ineficiente în a eroda scorul electoral al acestuia.
Românii nu simt că o duc mai rău
În esență, controversele generate de PSD sunt legate între ele. Partidul dorește să treacă prin Parlament o serie de decizii impopulare în ceea ce privește reforma Justiției. Pentru a face ca aceste măsuri să fie digerabile, același partid vine cu o serie de măsuri populiste. Pentru a finanța măsurile populiste este obligat să ia alte măsuri care pot afecta negativ economia.
Însă doar o parte dintre români resimt în mod personal efectele acestor decizii. În ultimul sondaj CURS doar 9% dintre români consideră "creșterea corupției" ca fiind principala problemă a țării. De asemenea, putem presupune că măsurile care privesc pilonul 2 de pensii, spre exemplu, nu sunt importante decât pentru o categorie specifică de cetățeni care au simultan venitul peste medie și preocupare pentru viitor.
Cum o duc însă ceilalți români? 74% din respondenți aceluiași sondaj CURS consideră că țara se îndreaptă în direcția greșită. Aceasta este o măsurătoare importantă, dar insatisfacția generală nu se manifestă automat în comportamente de protest. Știm că încrederea în viitorul țării s-a prăbușit în anul 2010 odată cu criza economică dar numai la începutul 2012 a început un comportament protestatar susținut (grafic: Mirel Palada).
Dar să vedem cum simt românii că le merge în plan personal (de fapt în familie). Vedem imediat că majoritatea celor care au răspuns la această întrebare cred că le merge la fel de bine sau mai bine decât în anul anterior.
De asemenea, majoritatea cred ca le va merge la fel de bine (sau mai bine) și în anul care vine.
Lipsa de alternative
Am arăta deja în secțiunea anterioară că există o largă populație care nu se simte afectată în mod direct nici de eșecurile luptei anticorupție nici de măsurile potențial nesustenabile ale PSD. Ca să își schimbe opțiunea electorală au nevoie să creadă că le va fi mai bine alături de Opoziție. Iar pentru asta este nevoie ca cineva măcar să le promită că le va fi mai bine.
Or, nimeni nu face asta. Uniunea Salvați România, partidul cel mai radical al opoziției, nu are o doctrină economică și privește cu suspiciune însuși conceptul de protecție socială. Prin urmare, USR nu promite în mod substanțial nici creștere economică mai mare nici solidaritate. La PNL, care este mult mai mare ca partid, situația este și ea mai complexă. Există economiști PNL care își prezintă din când în când, adeseori ca răspunzi la gesturile PSD, propria viziune asupra creșterii economice. Dar aceștia nu sunt în mod oficial vocea partidului și nici nu sunt întotdeauna de acord între ei. Pe tema protecției sociale, PNL are de multă vreme o atitudine foarte păguboasă: se ferește să promită măsuri sociale când este în opoziție dar le ia oricum când este la putere.
Curba lui Jay
Cum am discutat, oamenii nu ies în stradă și nu își modifică comportamentul de vot doar în funcție de cum le merge față de anul anterior ci, mai degrabă, în funcție de cum se așteaptă să le meargă în viitor.
Există chiar o teoria a revoluției care spune că o mișcarea revoluționară poate începe în momentul în care așteptările oamenilor sunt din ce în ce mai ridicate de la an la an pe fondul îmbunătățirii situației economice dar, la un moment dat, economia încetează să mai livreze suficiente beneficii.
Și aici este poate principala greșeală a opoziției. Aceasta face tot posibilul ca așteptările oamenilor să nu crească pe fondul creșterii economice. În fiecare lună vine cineva de la opoziția politică sau cea civică și ne spune că, gata, PSD tocmai luat măsura care va îngropa definitiv economia României. Chiar și președintele Iohannis s-a raliat acestei tendințe sugerând public că statul nu are bani pentru pensii și salarii. Sunt convins că pe termen lung tactica președintelui aduce beneficiile scontate. Dar pe termen lung ea este perdantă.
Astfel, opoziția scade așteptările populației vizavi de guvernul PSD până în punctul în care este aproape imposibil pentru partid să mai dezamăgească.
În concluzie, odată ce admitem că există segmente largi ale populației care nu se simt afectate de politicile PSD, devine simplu să înțelegem de ce aceștia ar putea vota partidul de guvernare. Pur și simplu așteptările lor sunt ținute atât de jos și opoziția le oferă atât de puține alternative încât nici nu are sens să-și schimbe opțiunea.
