Iohannis vs Basescu

Ce sanatoasa si tonica e, totusi, Romania linistita a lui Iohannis in raport cu Romania pocnitoare a lui Basescu.

Orientarile strategice au ramas, in linii mari, aceleasi. Politica externa e infinit mai buna - iar relevanta si anvergura europeana a actualului presedinte nu se compara cu cea a predecesorului, care sfarsise relativ izolat. Pozitia fata de Justitie a ramas limpede, fara vocatia compromisului. Mai mult, daca ne uitam la efecte, independenta Justiei a crescut exponential. Parlamentul e tratat cu raceala atunci cand da sa-si mareasca pensiile - totusi fara demagogia electoralista "o singura Camera, 300 de parlamentari". In jurul lui Iohannis se pastreaza un cordon sanitar, nimeni nu topaie in hora cu Bercica, nimeni nu fura telefoanele presei, nimeni nu sta in ciorapei pe canapeaua prezidentiala.

Diferenta dintre Basescu si Iohannis e una care tine, in primul rand, de metoda si de stil: Basescu oferea infinit mai mult fum, mai multa agitatiune si frichineala, mai mult sturm und drang - cu rezultate totusi mai moi, mai vagi. Cu aceleasi teme de politica interna, Basescu te imbolnavea de nervi: ar fi cerut degeaba demisia lui Ponta de trei ori pe zi pentru inculparea penala, ar fi organizat mitinguri, ar fi  fortat Constitutia in orice fel, transformand din nou Romania intr-un camp de lupta fara sens.

Uitand ca el e cel care l-a uns in doua randuri pe Ponta premier.

Ce harmalaie ar fi generat - doar de dragul zgomotului - Basescu pe tema votului prin corespondenta! Cum ar fi luptat el cu majoritatea pesedista reactionara.

Uitand, din nou, ce sa vezi, ca a avut o majoritate lejera Boc si ca a bagat in sertar proiectul Baconschi pentru votul prin corespondenta intr-un moment in care nimeni nu se putea opune vointei sale in Romania; ca putea rezolva problema votului la distanta in 2010  cu o simpla ridicare din spranceana.

Pronosticul meu e ca Iohannis va rezolva aceste doua probleme (imposibilitatea de a continua cu un premier inculpat si votul prin corespondenta) in toamna, pe tacute; fara sa ne ridice tensiunea in concediu, fara sa ne strice vacanta. E o forma de normalitate de care nici macar nu stiu daca am invatat sa se bucuram.

Dupa zece ani cu pocnitorile, furiile si amenintarile lui Basescu in sange, prea multa civilizatie suna ca un exces de vacanta.